Marea Unire?
Mai puțin cunoscut sau mai puțin subliniat este conținutul Tratatului cu Antanta din 1916. În articolul 5 statele-membre ale alianței Franța, Marea Britania, Italia și Rusia se angajau să recunoască anexarea, nu unirea, teritoriilor Monarhiei Austro-Ungare de Regatul României. Eșecul inițial și ocuparea celei mai mari părți a țării de către Puterile Centrale au determinat plecarea monarhului și a guvernului la Iași. Pe moment, germanofilii, cei care susținuseră intrarea României în război alături de Imperiul German și cel Austro-Ungar păreau să fi avut dreptate. De altfel, la sfârșitul Consiliului de Coroană prin care s-a luat decizia politico-militară de a desfășura eforturile de război în tabară Antantei, P.P. Carp a adresat cuvinte grele Majestății Sale:
,,Voi trimite în război pe cei trei fii ai mei dacă veţi hotărî războiul”, dar „Mă voi ruga la Dumnezeu ca armata română să fie bătută”.
Evoluția militară a permis reintrarea în război a României după semnarea păcii separate, pe care se angajase în 1916 să nu o semneze. Însă nu teritoriile Monarhiei Austro-Ungare au intrat în componența României mai întâi, ci Basarabia, un teritoriu în care și rușii și ucrainenii aveau pretenții legitime. S-a ales soluția unirii, așa cum e cunoscută în istoriografie, federalizarea, în concepția liderilor politici românia oferind un avantaj minorităților. La fel în cazul Transilvaniei.
Guvernul conservator al lui Marghiloman care a înfăptuit unirea cu Basarabia, semnând pacea definitivă cu Puterile Centrale și cedând Dobrogea și munții, merită o reevaluare. Chiar în ajunul demiterii sale, Alexandru Marghiloman ordona intrarea Armatei Române în Bucovina. Căci ostașii au înfăptuit unirea, nu oamenii politici, iar lovitura de stat pe care regele Ferdinand a dat-o în favoare lui Brătianu rămâne una din cele mai mari nedreptăți ale istoriei românești. Căci Alexandru Maghiloman a fost omul potrivit în, poate, cea mai mare cumpănă a României, reușind să realizeze o unire care nici măcar nu fusese pusă pe hârtie, nici sperată.
