Asta deşi în vara lui 1917 se produsese un reviriment în pregătirea armatei şi a moralului acesteia, care culminaseră cu victoriile de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz prin care a fost împiedicat avansul trupelor germane în Moldova.
În condiţiile tragice ale dezorganizării armatei ruse pe teritoriul Moldovei, România încheie armistiţiul de la Focşani 26 noiembrie/8 decembrie 1917, duce negocieri preliminare la Buftea în februarie 1918, şi, în ziua de 24 aprilie / 7 mai 1918, la Palatul Cotroceni din Bucureşti semnează Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, prin care erau impuse cedări teritoriale considerabile, precum şi instituirea controlului german asupra economiei ţării.
România era obligată să accepte un control strict al Puterilor Centrale asupra resurselor naturale, economiei și transporturilor, controlul Dobrogei şi al trecătorilor Carpaţilor.
Ca o compensație, pe parcursul negocierilor Puterile Centrale au declarat că nu se vor opune unirii Basarabiei cu România.
Tratatul de pace de la București a fost semnat din partea României de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, de Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, și Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar, alături de împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.
Tratatul a fost ratificat în Parlament, dar nu a fost semnat de către regele Ferdinand.
În noiembrie 1918, România a încheiat războiul alături de partea învingătoare, dar la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 a avut dificultăţi în negocieri din cauza încheierii acestei păci separate.
Sursa: Pagina de Facebook Arhivele Naționale ale României
