Vivisecțiile au fost efectuate pe prizonieri după ce erau infectați cu diverse boli. Cercetătorii făceau intervenții chirurgicale invazive, îndepărtând organele pentru a studia efectele bolii asupra corpului uman. Acestea au fost efectuate în timp ce pacienții erau în viață, deoarece s-a crezut că moartea lor ar afecta rezultatele.
Cobailor umani le erau amputate membrele pentru a studia pierderile de sânge. Acele membre care au fost îndepărtate au fost uneori re-fixate pe părțile opuse ale corpului.
Unii prizonieri aveau stomacul îndepărtat chirurgical și esofagul atașat de intestine. Creierul, plămânii și ficatul au fost îndepărtate de la unii dintre ei.
Chirurgul armatei japoneze imperiale, Ken Yuasa, sugerează că practica de vivisecție pe subiecți umani (mai ales comuniști chinezi) a fost răspândită chiar și în afara unității 731, estimând că cel puțin 1.000 de japonezi au fost implicați în aceste experimente în China continentală.
Pentru a studia efectele bolilor venerice netratate, prizonierii, bărbați și femei, au fost infectați în mod deliberat cu sifilis și gonoree, apoi au fost studiați. Au fost de asemenea supuși în mod repetat violului de către gardieni.
Ciuma răspândită din avioane
Purici de ciumă, haine și provizii infectate au fost aruncate din avioane peste diverse ținte. S-a estimat că holera, antraxul și ciuma au dus la uciderea a cel puțin 400.000 de civili chinezi.
Unitatea 731 și unitățile sale afiliate au fost implicate în cercetarea, dezvoltarea și desfășurarea experimentală a armelor biologice care au create epidemii prin atacuri împotriva populației chineze (civile și militare) de-a lungul celui de-al doilea război mondial.
Puricii infectați de ciumă, crescuți în laboratoarele unităților 731 și unității 1644, au fost răspândiți de avioane deasupra orașelor chineze, inclusiv Ningbo în 1940, și Changde, provincia Hunan, în 1941.
