Aceasta, cu sediul în Manciuria, a fost responsabilă pentru unele dintre cele mai notorii crime de război comise de Japonia.
Era cunoscută oficial ca Departamentul pentru Prevenirea Epidemiei și Purificarea Apelor din Armata Kwantung.
Cel puțin 3.000 de bărbați, femei și copii au fost supuși în fiecare an experimentelor efectuate de unitatea 731.
Majoritatea victimelor a fost constituită din chinezi, ceilalți fiind sovietici, mongoli, coreeni și prizonieri ai puterilor aliate. Unitatea a primit sprijin generos din partea guvernului japonez până la sfârșitul războiului în 1945.
Rețeaua lui Ishii
În 1932, generalul chirurg Shiro Ishii (foto), protejat al ministrului apărării Sadao Araki, a fost pus la comanda a Laboratorului de Cercetare pentru Prevenirea Epidemiei în Armată ( AEPRL ).
În 1936, împăratul Hirohito a autorizat prin decret extinderea acestei unități și integrarea ei în armata Kwantung ca departament de prevenire a epidemiei.
A fost împărțită în „Unitatea Ishii” și „Unitatea Wakamatsu”. Din august 1940, unitățile au fost cunoscute ca Departamentul de Prevenire Epidemică și Purificare a Apelor din Armata Kwantung sau „Unitatea 731”.
Pe lângă aceasta, decretul a prevăzut și înființarea unei unități suplimentare de dezvoltare a războiului biologic numită Atelierul de Prevenire a Epidemiilor al Armatei Kwantung (denumită ulterior unitatea 100 Manciuria) și a unei unități de dezvoltare a războiului chimic.
Din 1937, unitățile de război chimice și biologice surori au fondat filiale în marile orașe chinezești ocupate. Rețeaua lui Ishii ajunsese în 1939 la peste 10.000 de angajați.
Medicii și profesorii din Japonia au fost atrași să se alăture unității 731 de rara oportunitate de a efectua experimente pe oameni cu sprijin financiar puternic din partea armatei.
Vivisecții fără anestezie
Mii de bărbați, femei, copii și sugari internați în lagăre au fost supuși la vivisecție, adesea fără anestezie care, de obicei, se terminau cu moartea victimei.
