Cu toate că legile şi regulamentele în vigoare interziceau armatei şi militarilor să facă politică (sau să se implice în vreun fel), în mai 1945 în armata română a fost introdus – după „exemplul Armatei Roşii”, aşa cum preciza generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, ministrul de Război –, aparatul politic, care a contribuit la transpunerea politicii partidului comunist în mediul militar.
Din motive politice, aparatul politic nu a fost revendicat (în acel moment) direct de comunişti pentru a nu da posibilitatea şi celorlalte partide politice să-şi constituie şi ele structuri asemănătoare, scrie eminentul istoric Alesandru Duțu pe contul său de Facebook.
Cum a început
La nivel central a fost înființată, la 8 mai, Direcţia Superioară pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.C.P.), în subordinea nemijlocită a ministrului de Război (nu a Ministerului), generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu fiind deja „omul” partidului comunist. La scurt timp au fost înfiinţate structuri ale aparatului E.C.P. şi la principalele comandamente din ţară.
Inițial, aparatul politic fusese experimentat în cadrul Diviziei ,,Tudor Vladimirescu”, încadrat cu comuniști români, care primiseră grade militare sovietice. La scurt timp după impunerea guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, generalul I.Z. Susaikov a făcut cunoscută (30 martie 1945) decizia Comandamentului suprem al U.R.S.S. privind ,,completarea secţiilor de propagandă ale armatei române” (care nu existau în acel moment), în care scop 1 000 de militari din Divizia ,,Tudor Vladimirescu-Debreţin” (aflată pe front) urmau să fie selecţionaţi și trimiși la București pentru a fi pregătiţi în acest scop, cazarea și hrana fiind asigurate de către guvernul român.
Implementarea modelului sovietic
La 2 aprilie 1945, aceștia au fost îmbarcați, la Balasagyarmat, și transportați, sub conducerea lui Dumitru Petrescu, la București pentru a fi pregătiți și încadrați în aparatul politic. În Gara de Nord au fost primiți (7 aprilie 1945) de Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind instruiți în cazarma ,,Mihai Viteazul” de activiști ai Partidului Comunist Român și de reprezentanți ai guvernului, între care dr. Petru Groza, Lucrețiu Pătrășcanu etc.
La 25 aprilie, ,,lotul 1 000” a fost încadrat (prin Decretul-regal nr. 1 357), în armata română, iar ,,politrucii” avansați în grad și decorați. La festivitatea, care a avut loc a doua zi, în cazarma ,,Mihai Viteazul”, au participat regele Mihai I, reprezentanți ai guvernului, armatei române și armatei sovietice etc. La 11 mai 1945, 986 dintre ei au fost trimiși la marile unități operative române de pe front, unde au încadrat funcțiile nou înființate de ajutori ai comandanților pentru munca de educație, cultură și propagandă.
Pe larg, AICI sau puteți citi cartea: Armata română în vremuri de cumpănă, 1945-1965, Editura INST, București, 2016, de Alesandru Duțu
Din ultima ediție ...