Primele alegeri de după războiul de reîntregire au avut loc în zilele de 2, 3 şi 4 noiembrie 1919, principalele favorite fiind Partidul Poporului al generalului Averescu şi Partidul Naţional Liberal, condus de Ion I. C. Brătianu.
Însă, rezultatele au constituit o mare surpriză. Pe primul loc a ieşit Partidul Naţional din Transilvania cu 35% din totalul aleşilor; pe locul al doilea erau ţărăniştii cu aproximativ 22% din mandate; pe locul al treilea, PNL, cu circa 18% din total.
Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, prezidat de Ion Mihalache, a obţinut 61 de mandate, în timp ce Partidul Ţărănesc din Basarabia a câştigat 72 de mandate de parlamentar.
Vaida-Voievod, prim-ministru la un an de la Marea Unire
La 1 decembrie 1919, Alexandru Vaida-Voievod era învestit prim-ministru, în fruntea unui guvern de coaliţie susţinut de partide apărute după Unire: Partidul Naţional Român din Transilvania, Partidul Ţărănesc din Transilvania, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţionalist-Democrat din Vechiul Regat. Ion Mihalache avea să deţină portofoliul Agriculturii.
Marele economist şi sociolog Virgil Madgearu (foto) a fost ales deputat din partea Partidului Ţărănesc, formaţiune unde era principalul ideolog, fundamentând doctrina politică a curentului ţărănist.
În săptămânalul Ideea Europeană din 7 decembrie 1919, Virgil Magdearu ţinea prima pagină cu articolul “Organizarea politică a ţărănimii” care începea cu constatarea că “biruinţa partidului ţărănesc din vechiul regat a produs agitaţie în lumea politică românească.
Deprinsă cu lupta electorală a partidelor istorice sub regimul colegiilor cenzitare şi cu siguranţa rezultatului totdeauna pentru partidul de la putere, opinia publică se găseşte, faţă de cea dintâi manifestare a votului obştesc, care a scos la iveală partidul ţărănesc, complet dezorientată.
Fiecare caută să găsească o lămurire a faptului surprinzător şi, dacă părerile se deosebesc în general, toată lumea pare a fi de acord asupra semnificaţiei alegerilor: România veche lichidează, după cum constată şi d. C. Rădulescu-Motru”.
Explicația lui Madgearu
Madgearu avea şi o explicaţie pentru rezultatul obţinut de ţărănişti: “Fundamentul politic al României de eri era alcătuit dintr-o oligarhie feudală şi financiară. Ţăranii au hotărât lichidarea oligarhiei feudale, unul din stâlpii oligarhiei politice. Care să fie instrumentul de executare? Fireşte, că un partid ţărănesc”.
Marele economist era convins că “din fericire, ţărănimea înţelege că nu este în interesul ei să-şi aleagă numai reprezentanţi de la coarnele plugului”, ceea ce “miroase a bolşevism”.
“Ţărănimea îşi dă seama că o organizaţie politică, care reprezintă interesele minorităţii stăpânitoare, nu va face niciodată sacrificiul suprem al intereselor ei proprii – şi a avut tot timpul să constate că partidele istorine n-au dat poporului decât ceea ce împrejurările mai presus de voinţa lor le-a impus (Vezi “reformele” de după 1907 şi expropierea cu…temperamente de la 1918)”, concluziona Virgil Madgearu.
