Descoperirea faptului că Machu Picchu a fost locuit până în 1420 – și posibil mult mai devreme – are implicații pentru cât de devreme s-a ridicat la putere Imperiul Inca.
„Machu Picchu se numără printre cele mai renumite situri arheologice din lume, dar până acum estimările antichității sale și durata ocupației sale se bazau pe relatări istorice contradictorii scrise de spanioli în perioada care a urmat cuceririi spaniole”, arată Richard Burger, autorul principal al studiului,arheolog și antropolog la Universitatea Yale din Connecticut, într-un comunicat.
Aceste relatări istorice au sugerat că Machu Picchu a fost construit între 1440 și 1450.
Dar în noua cercetare, Burger și coautorii săi au descoperit că rămășițele umane dezgropate la fața locului arată că Machu Picchu a fost locuit cu mai bine de 20 de ani mai devreme.
Orașul pierdut
Machu Picchu este situat în Anzi, la o înălțime de aproape 2.430 de metri, pe o creastă montană din lanțul muntos Cordillera de Est din Peru.
A fost abandonat în anii 1530 după invazia spaniolă și mai târziu a devenit cunoscut în vest ca „Orașul pierdut al incașilor”, deși locația sa nu a fost niciodată necunoscută de către localnici.
Hiram Bingham, de la Universitatea Yale, a condus expediții către acest sit în 1911 și 1912 și a devenit faimos în deceniile care au urmat ca o icoană a civilizației incașe.
Arheologii cred că Machu Picchu a fost construit pentru împăratul Pachacuti, un conducător ereditar, născut în Cuzco, capitala incașă în ceea ce este acum sud-estul Peru.
Conform unei cronologii bazate pe documente spaniole scrise după cucerire, cetatea iconică a fost construită în jurul anului 1438, după ce Pachacuti a ajuns la putere și a început să extindă imperiul în regiunile din apropiere.
Pentru a determina exact când a fost construit Machu Picchu, Burger și colegii săi au examinat rămășițele a 26 de persoane – despre care se crede că erau servitori – pe care expedițiile lui Bingham le-a găsit în trei cimitire din Machu Picchu.
Noua analiză a măsurat raportul anumitor versiuni, sau izotopi, de carbon din oase, utilizând o tehnică sensibilă cunoscută sub numele de spectrometrie de masă a acceleratorului (AMS).
Deoarece izotopul radioactiv carbon-14 se descompune într-un anumit ritm și încetează să se acumuleze după ce viața încetează, cantitatea acestui izotop poate dezvălui cât de vechi sunt materialele organice.
Burger a explicat că AMS este utilă în special pentru datarea oaselor scheletelor în care rămân doar cantități mici de material organic.
Rezultatele arată că Machu Picchu a fost ocupat de la cel puțin 1420 până la 1530 – cu decenii mai devreme decât se credea anterior. La rândul său, acest lucru sugerează că Pachacuti a ajuns la putere și a început să cucerească regiunile învecinate înainte de această dată.
Cronologia incașilor
Estimările anterioare ale epocii Machu Picchu au fost derivate din înregistrările istorice compilate după cucerirea spaniolă din secolul al XVI-lea de către conducătorii spanioli din regiune, iar noile descoperiri pun la îndoială fiabilitatea utilizării scrierilor istorice ale forțelor coloniale, susțin cercetătorii.
„Metodele moderne de radiocarbon oferă o bază mai bună pentru a înțelege cronologia inca decât scrierile istorice contradictorii”, a declarat Burger.
Dennis Ogburn, antropolog și arheolog la Universitatea din Carolina de Nord din Charlotte, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că discrepanța de câteva decenii în ascensiunea la putere a lui Pachacuti ar avea implicații pentru înțelegerea istoriei incașilor.
Cronologia incașilor „ne arată nu doar cât de repede s-a extins imperiul lor, ci și cât timp au trebuit să-și consolideze controlul asupra provinciilor pe care le-au cucerit”, a declarat Ogburn pentru Live Science.
„Întrucât suntem capabili să revizuim și să îmbunătățim cronologia bazată pe datele radiocarbonate, vedem că incașii au creat și au început să extindă Imperiul cu trei sau patru decenii mai devreme decât cronologia istorică”, a spus el.
