Noi dovezi istorice
Printre lucrările expuse la Muzeul Național de Arheologie din Napoli se numără și picturile dintr-o necropolă de lângă Paestum, care prezintă războinicii în luptă cu semenii lor. O vază din secolul al IV-lea î.Hr. arată scene de la înmormântarea eroului homeric care sugerează o legătură între luptele de gladiatori și ritualurile funerare ale lumii antice.
Paolo Giulierini, directorul muzeului, a spus că organizatorii expoziției speră să facă lumină în istoria gladiatorilor, care erau adesea considerați sclavi sau prizonieri de război. „Gladiatorii erau bărbați prinși în mașina nemiloasă a consensului imperial”, a spus el. „Au fost considerați eroi, dar, în temnițele lor, au trăit tragedii personale. Deși unii au devenit idoli ai mulțimii, cei mai mulți au murit într-un mod atroce. ”
Printre celelalte atracții se numără și 50 de arme excavate de la Pompei, în secolul al XVIII-lea. Orașul roman păstrat de erupția Vezuvului în anul 79 d.Hr. avea un amfiteatru, construit cu aproximativ 150 de ani înaintea Colosseumului de la Roma, unde existau aproximativ 20 de arene care au fost create în regiunea sudică a Campaniei, în jurul orașului Napoli.
O sculptură de marmură care datează din secolul I î.Hr., găsită în râul Tibru, arată trei gladiatori în luptă. „Se poate vedea că gladiatorii au fost destul de scunzi și îndesați, cu un pic de masă musculară”, a spus Giulierini. „Au fost instruiți intens, bine îngrijiți și hrăniți cu supă făcută pe bază de cereale.”
Falsul câștigător
Popularitatea luptelor între gladiatori a atins apogeul atunci când au fost găsite scheletele unor oameni despre care se crede că au murit, luptând într-o arenă la sud de Libia de astăzi. Arenele au fost deschise pentru toate păturile sociale romane, care se bucurau de o varietate de mâncăruri, în timp ce animalele sălbatice și gladiatorii își așteptau soarta în beciurile întunecate.
Având în vedere timpul și cheltuielile alocate pentru instruirea gladiatorilor, multe dintre lupte ar fi fost aranjate, a spus Giulierini. Tot el a adăugat că: „Organizatorul jocurilor avea tot interesul să existe aceste lupte și să nu fie pierduți favoriții publicului, în care investise atât de mult”.
