Cel mai remarcabil lucru din viața ei este Cartea lui Margery Kempe, considerată cea mai veche autobiografie care a supraviețuit în limba engleză.
Cartea este scrisă cu propriile cuvinte ale lui Margery, lucru extrem de rar deoarece majoritatea femeilor din Evul Mediu erau analfabete.
Fiind primul autobiograf medieval și femeie, Margery Kempe a fost apreciată de erudiții moderni ca o eroină feministă, iar povestea ei a fost proclamată ca o căutare a eliberării și independenței față de tirania patriarhatului.
Însă, a fost cu adevărat pionierul curajos cum e considerată acum? Răspunsul poate fi găsit în propriile cuvinte ale lui Margery.
Un început obișnuit
Margery s-a născut în 1373, fiica lui John Brougham, un latifundiar în orașul King’s Lynn din Norfolk, cunoscut la acea vreme sub numele de Bishop’s Lynn.
Era un oraș portuar prosper, iar tatăl lui Margery era un om bine respectat în cadrul comunității, care a deținut diverse funcții onorabile, inclusiv primar, consilier al orașului, membru al parlamentului, judecător de pace.
La vârsta de 20 de ani, Margery s-a căsătorit cu John Kempe, un bărbat dintr-o familie cu o avere mai mică decât a ei.
Margery afirmă în carte că îi spusese soțului că nu ar fi trebuit să se căsătorească niciodată pentru că ea era de rang mai înalt.
Margery a fost, de asemenea, ea însăși o femeie de afaceri. Ea descrie afacerea ei de fabricare a berii, pe care a început-o din „lăcomie pură”, și hainele la modă și bijuteriile scumpe pe care le purta, plătite din profitul care-l obținea.
Totuși, în ciuda dezgustului față de soț, spune că el a avut grijă de ea și a tratat-o cu „tandrețe și compasiune”.
Au avut 14 copii împreună, deși se știe foarte puțin despre ei, deoarece Margery îi menționează doar în trecere.
Practic tot ce știm despre viața lui Margery provine din cartea ei, care a supraviețuit într-un singur manuscris copiat după original de un călugăr din Norwich, cunoscut sub numele de Richard Salthouse.
Nu avem nicio evidență a morții lui Margery, deși știm că s-a întâmplat cândva după 1438.
Manuscrisul cărții
Singurul manuscris a fost descoperit în 1934 în colecția privată a familiei Butler-Bowdon și acum se află în colecția de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra.
Cartea în sine a fost scrisă în anii 1430 și are mai multe părți din cauza morții preotului căruia i-o dictase.
Margery a trăit într-o perioadă în care femeile erau, în general, needucate, în special cele din clasele mijlocii și inferioare.
Drept urmare, la fel ca majoritatea femeilor din vremea ei, nu putea nici să citească, nici să scrie.
Mulți bărbați din Evul Mediu târziu erau, de asemenea, analfabeți, așa că pentru a scrie cartea, Margery a trebuit să se bazeze pe un preot, ordinele religioase fiind o clasă predominant alfabetizată în acea perioadă. Povestea urmează o evoluție oarecum cronologică a vieții sale. Vorbește despre destrămare mariajului său și despre cum a pornit într-o călătorie spirituală, atât fizic, cât și psihologic.
Însă, povestea nu este structurată așa cum un cititor de azi s-ar aștepta, având o formă episodică. Motivul este explicat de Margery în prefață:
„Un scurt tratat al unei creaturi asezate într-o mare pompă și mândrie a lumii, care mai târziu a fost atras de Domnul nostru de o mare sărăcie, boală, rușine și mustrări mari în multe țări și locuri diverse, ale căror necazuri vor fi arătate mai departe , nu în ordinea în care s-au abătut, ci pe măsură ce creatura și-a putut aminti de ele când au fost scrise”
Ea își spune pe parcursul povestirii „creatură”, fără îndoială pentru a reflecta smerenia și nevrednicia ei.
Margery explică, de asemenea, raționamentul pentru care a ales să-și dicteze autobiografia. Nu pentru auto-slăvire, ci pentru slăvirea lui Dumnezeu:
„Când i-a plăcut Domnului nostru, el i-a poruncit și i-a poruncit ca ea să-și fi notat sentimentele și revelațiile, și viața ei, pentru ca bunătatea Lui să fie cunoscută de toată lumea”.
Margery Kempe nu a fost niciodată recunoscută ca sfântă, dar a fost comemorată de Biserică și este venerată de unii pentru calitățile ei sfinte.
Renașterea spirituală a lui Margery
Într-o întorsătură oarecum poetică a evenimentelor, renașterea spirituală experimentată și documentată de Margery în cartea ei a început odată cu nașterea primului copil.
Ea descrie în detalii vii, halucinațiile tulburătoare pe care le-a trăit după aceasta, când „a ieșit din minți și a fost tulburată și chinuită de spirite timp de o jumătate de an”:
