Purta monoclu ținut cu șiret de mătase, iar iarna îmbrăca șubă.
Era nebun după frazele bombastice, accentua primele silabe ale cuvintelor și în întregul lui fel de a fi avea ceva din cei trei mușchetari, ne spune Ioan Massoff, într-un articol publicat în presa interbelică.
Ca pe un cal breaz
Între cele două războaie mondiale, Lică punea la cale aproape toate turneele de teatru din România.
Provincia îl știa ca pe un cal breaz. Se spunea că el era adevăratul educator cultural al provinciei, unde numele său pe afiș, ca administrator al turneului, constituia garanția că nu va fi… chiul.
Pe vremuri fusese actor, dar și-a dat seama că e mai comod să vezi pe alții jucând. Aproape toți actorii români au fost angajații teatrului său ambulant.
Când își anunța reprezentațiile în provincie, Lică întrebuința fraze de genul: „cel mai mare artist român”, „formidabilul succes”, „triumful stagiunii bucureștene”. Pentru el fiecare artist cu care era în turneu devenea „cel mai mare artist român”.
Probleme cu ceferiștii
Când un șef de gară a ridicat tonul la Maria Filotti (foto), Lică Teodorescu i-a strigat: „Închide gura, domnule, nu știi cu cine vorbești? Cu Elisabeta, regina Angliei!”.
Și nu mințea. Actrița pleca în turneu cu acea piesă.
Dacă Lică nu dădea suficiente bilete personalului din gara orașului unde se juca, ceferiștii nu găseau „cărbuni” pentru încălzirea vagonului de dormit… Și atunci Maria Filotti se răstea la impresarul ei:
-Ei, acum ce te faci, Lică?
Mai aflăm de pe amintiridinteatrulromânesc.ro că dacă șeful gării nu primea bilete pentru toate neamurile pe care le avea în târg, vagonul nu era atașat la trenul care trebuia să plece în orașul următor și atunci Maria Filloti intervenea:
-Ei, acum ce te faci, Lică?
Lui Lică i se spunea „omul care nu doarme” căci în tot timpul turneului era treaz și la orice oră din noapte stătea de veghe pentru ca vagoanele să fie atârnate cum trebuie.
-Ei, acum ce te faci, madam Filotti?
Odată s-a îmbolnăvit sufleurul. Maria Filotti:
-Ei, acum ce te faci, Lică?
Lică a intrat în cușcă să sufle. La un moment dat, Maria Filotti se uita disperată la el să-i șoptească, iar Lică:
-Ei, acum ce te faci, madam Filotti?
De altfel, era un dușman de moarte al actorilor care nu-și învățau rolul.
Intra în cușca sufleurului, când mirosea că un interpret nu știa rolul, și îi spunea, spre disperarea celui de pe scenă:
- Zi, nu știi? Vasăzică dacă nu-ți suflu nu poți merge mai departe! Bravo! Și nu vrei să joci fără o mie de lei pe seară.
Lică Teodorescu era unul dintre puținii care se îmbogățiseră din artă.
