Împăratul german, sponsorul bolșevicilor
Pe 9 aprilie 1917, 32 de emigranți ruși urcă în trenul care urmează să-i ducă acasă. Adeversarii emigranților sunt și ei acolo, numindu-i „trădători” și , „ticăloși”. Există, însă, și un grup de susținători care cîntă „Internașionala”.
Trenul e plătit de Kaiserul Wilhelm II pentru a ajuta Revoluția Rusă. Într-unul dintre vagoane e chiar Vladimir Ilici Ulyanov, mai cunoscut sub numele revoluționar de Lenin. Cu ajutorul Germaniei, Lenin părăsește exilul dinn Elveția și, o săptămână mai târziu, akunge la Sankt Petersburg, unde începe să facă agitație.
„Lucrează conform dorințelor noastre”
În Rusia, Revoluția din februarie tocmai se încheiase, țarul Nicolae al II-lea fusese alungat de pe tron, dar guvernele conduse de prințul Gheorghi Evghenievici Lvov și apoi Alexandr Kerenski decid să-și respecte angajamentele militare față de Antantă și să continue războiul. Germanii au tot interesul să scoată Rusia din război, sperând că această lovitură le va aduce victoria.
Ca urmare, întoarcerea lui Lenin în Rusia e urmărită cu mare atenție de la Berlin.
„Intrarea lui Lenin în Rusia a fost un succes. El lucrează conform dorințelor dumneavoastră”, notează comandamentul superior al armatei germane.
Strategia Berlinului era clară: Lenin și bolșevicii săi trebuiau să destabilizeze Rusia, iar planul a funcționat
Ideea acestei alianțe incredibile îi venise cu câțiva ani înainte lui Israel Lazarevich Gelfand. La sfârșitul anului 1914, acesta îi oferise ambasadorului german la Constantinopol o alianță între „baionetele prusace și pumni proletari ruși”, susținând că interesele celor două părți erau identice. Tratată cu scepticism inițial, ideea a primit din ce în ce mai multă atenție la Berlin.
Cine era Israel Lazarevich Gelfand, creierul colaborării dintre germani și bolșevici?
Născut într-o familie evreiască din Rusia, Gelfand a venit pentru prima dată în Germania în 1891. A scris pentru ziare de stânga sub diferite pseudonime și s-au întâlnit cu toți principalii lideri comuniști: Rosa Luxemburg, Karl Kautsky, Lenin și Leo Trotsky. Tovarășii nu prea au avut încredere în el din cauza faptului că îi plăcea să trăiască pe picior mare și să se înconjoare de femei.
După Duminica Sângeroasă din 22 ianuarie 1905, când Garda Imperială a țarului a împușcat peste 200 de manifestanți la Sankt Petersburg, Gelfand și Troțki au fost printre primii exilați ruși care s-au întors acasă. Au fost, însă, arestați de poliție.
Gelfand a fost trimis în Siberia. A reușit să scape și, după ce a fondat un imperiu de afaceri la Constantinopol, a devenit un om bogat. Deținea chiar o bancă, ceea ce i-a determinat pe vechii săi prieteni comuniști să-i întoarcă spatele. Troțki a scris chiar un „Necrolog pentru un prieten viu” țintindu-l pe Gelfand.
Un bancher a scris scenariul revoluției bolșevice
Cu toate acestea, izbucnirea războiului din 1914 i-a oferit bancherului posibilitatea de a-și exercita influența. După o vizită la ambasadorul german în Imperiul Otoman, a fost primit la biroul de externe din Berlin în februarie 1915.
Comunistul rus, cu experiența sa jurnalistică în Germania și succesul în afaceri la Constantinopol, a scris scenariul unei revoluții. A fost un fel foaie de parcurs pentru ceea ce s-a întâmplat de fapt doar câteva luni mai târziu. În peste 23 de pagini dactilografiate, Gelfand a detaliat modul în care o lovitură de stat cu sprijin străin ar putea avea succes. Pentru el, era o chestiune de bani, sabotaj și răsturnarea guvernului. O lună mai târziu, tezaurul imperial german a aprobat 2 milioane de mărci „pentru a susține propaganda revoluționară în Rusia”.
Gelfand a fost, de asemenea, activ și în afaceri. Nu a existat nicio separare între interesele sale comerciale și obiectivele sale politice. S-a îmbogățit din război ocupându-se de orice pentru toată lumea. A făcut comerț cu arme, metale, coniac, caviar și pânză. Cum drumul spre est era blocat de lupte, și-a trimis colaboratorii să pună la punct contrabanda printr-un sat suedez de la granița cu Finlanda, care la acea vreme aparținea Imperiul Țarist. Ca să nu aibă surprize, a mituit grănicerii.
Expresia „Aduc salutări de la Olga” a indicat faptul că revoluționarii ruși primeau mai mult decât un sprijin propagandistic. Armele și dinamita au trecut, de asemenea, frontiera. Cu ajutorul acestor „cadouri din Germania”, navele au fost scufundate în Archangelsk, iar porturile au fost cuprinse de flăcări. Acțiunile lui Gelfand au fost coordonate de ambasadorul german la Copenhaga, contele Ulrich von Brockdorff-Rantzau, care credea că susținerea comuniștilor este justificată, dat fiind scopul ei nobil- distrugerea coaliției anti-germane
Revoluția plănuită de Gelfand are succes
Planul lui Gelfand a dat roade în cele din urmă. La 7 noiembrie 1917, o lovitură de stat a intrat în istorie sub numele de Revoluția din octombrie. Guvernul interimar a fost răsturnat, bolșevicii au preluat puterea, iar Rusia a ieșit mai târziu din alianța militară cu Franța și Marea Kaiserul Wilhelm al II-lea își atinsese scopul pentru care cheltuise 582 milioane de dolari în banii de astăzi.
Gelfand a fost direct implicat ca intermediar pentru kaiserul german. Omul care făcut posibil succesul revoluției lui Lenin a fost, însă, descris după moarte de marxista germană Clara Zetkin drept „curvă a imperialismului”. Gelfand a murit de un accident vascular cerebral la Berlin în 1924, la vârsta de 57 de ani. Nici sovieticii, nici Imperiul German nu au avut interesul să spună adevărul despre rolul pe care l-a jucat în declanșarea și victoriei puciului de la Sankt Petersburg pe care bolșevicii l-au numit Marea Revoluție din Octombrie.
Pe cine nu lași să moară
Epilogul poveștii e de-a dreptul savuros, Discreditat pentru scurt timp în rândul comuniștilor ca beneficiar al sprijinului imperialist, Lenin a trecut la ofensivă după asasinarea țarului și a familiei imperiale pe 17 iulie 1918. La o conferință de partid, el a spus că a fost adesea acuzat că a făcut revoluția cu ajutorul banilor germani. Acesta, a contracarat el, era ceva ce nu negase niciodată. „Aș dori totuși să adaug că vom organiza o revoluție similară în Germania cu banii rusești” a declarat sfidător Lenin. scrie Deutsche Welle.
