Născut pe 14 august 1611, Alexandru a fost impus domn de tatăl său în ziua când împlinea 12 ani, pe 14 august 1623, deoarece ălui bătrân i se năzărise să unească Valahia și Moldova sub sceptrul său.
Evident că Alexandru, poreclit Coconul pentru că era doar un copil, nu ieșea din vorba părintelui său.
Izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană.
Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare „către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tata”.
Alte mărturii îl menționează pe „Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei”, iar pe piatra funerară a lui Radu Mihnea sunt asociate stemele celor două țări surori.
Primul număr din noul an al revistei Evenimentul Istoric apare pe 29 ianuarie 2021!
În 13 ianuarie 1626, Radu Mihnea se grăbește să treacă la cele veșnice, la doar 40 de ani, și drept urmare Coconul rămâne cam singur pe lume, fiind mazilit pe 3 noiembrie 1627.
Avea deja 16 ani și conturile tatălui său din băncile venețiene burdușite cu galbeni.
Așa că nu-i trebuie prea multă minte, ceea ce nici nu prea avea, ca să împartă pungi cu bani la Istanbul, unde fusese mazilit, ca să fie repus pe tron.
După ce face lobby inclusiv la ambasadorul Veneției la Înalta Poartă, turcii se milostivesc de el și, în iunie 1629, îl pun pe tronul Moldovei.
Efectul galbenilor săi asupra protectorilor otomani se dovedește a fi de scurtă durată, așa că pe 29 aprilie 1630 este invitat să lase domnia și să se întoarcă la Stambul, deoarece tronul era un turban prea mare pentru el.
Interesant este că numitul mai sus Curt Celebi devenise mai marele boierilor din Divan cu doar câteva zile înainte de mazilire.
Dând-o în bară cu Coconul, grecul Celebi devine impresarul altor pretendenți la tronurile Țărilor Române, unul dintre transferurile reușite fiind cel al lui Vasile Lupu pe scaunul Moldovei.
Devenind prea puternic pe piața transferurilor, Celebi este sugrumat, la 1635, de patronii săi turci.
Dar să ne întoarcem la Coconul nostru.
Reîntors la Constantinopol, trage iar nădejde de domnie, dar se prăpădește, fără ca să aflăm până astăzi ce diagnostic avea, pe 26 iunie 1632.
