Junii Braşovecheni se organizează în jurul bisericii ridicată cu cheltuiala dumnealui Nicolae Ştefanu de la Ianina

 

Până în veacul al XVIII-lea locuitorii cartierului zis „Braşovul Vechi”, populat cu locuitori proveniţi din satele Ţării Bârsei, frecventau biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului, nevoiţi să străbată câţiva km pentru a participa la serviciul religios.

Începând cu 7 martie 1782 (după decretul lui Iosif al II-lea din 4 iulie 1781) românii braşovecheni emit mai multe memorii autorităţilor locale şi vieneze, prin care cer aprobarea pentru ridicarea unui edificiu religios, motivând că sunt peste 140 gazde şi sunt prea departe de biserica din Şchei.

Bogatul negustor şcheian Ştefan Nicola, aromân originar din Ianina, se obligă faţă de magistrat că va suporta toată cheltuiala construcţiei.

Ca urmare, în 10 octombrie 1782, prin decretul 7.355 guvernial se aprobă doar o capelă (Bothaus) şi un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară (în parte păstrată şi azi în apropiere de str. De Mijloc, colţ cu str. Bisericii Române).

Deja în anul următor, în 1783 biserica este ridicată, iar din acelaşi an strada primeşte numele „Strada Bisericii Române” (până în anul 1965, când i s-a dat strada a primit numele de „str. Operetei”, revenindu-se la vechea denumire după Revouţia din 1989).

„Cu ajutorul lui Dumnezeu – se spune în pisania de la intrare – s-a ridicat această biserică cu cheltuiala dumnealui Nicolae Ştefanu de la Ianina, în zilele Prea Înălţatului Iosif al II-lea, spre veşnică pomenire, cumpărând şi locul tot Dumnealui, 1783 mai 11”.

Pe un Ceaslov vechi al bisericii din Bod (jud. Braşov) se adaugă: „În 1785 au venit Prea Sfinţitul Vlădică Ghedeon şi au sfinţit biserica din Braşovul vechi şi când s-au întors a sfinţit şi biserica din Codlea”.

Inscripţia aşezată la intrare ne oferă noi amănunte: „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu încuviinţarea Fiului şi harul Sfântului Duh s-a zidit acest Sfânt lăcaş în anul 1783.

S-a pictat în tehnica frescă de către pictorul Iosif Vasu între anii 1947-1949, iar în urma incendiului din 1977 această pictură a fost distrusă, păstrându-se în tinda bisericii scenele: Izgonirea din Rai şi Arhanghelul Mihail.

În vremea arhipăstoririi I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, în jertfelnicia credincioşilor şi cu osârdia păr. Prot. Ioan Comşa şi a pr. Ioan Zăbavă, s-au pictat din nou în tehnica frescă de către pictorul Dimitrie Bănică din Bucureşti 1981-82 spre lauda lui Dumnzeu şi întărirea credinţei strămoşeşti”.

Biserica este construită din cărămidă şi piatră, în stil baroc târziu, în formă de treflă cu absida altarului şi două abside laterale poligonale în exterior şi semicirculare în interior.

Absidelor le corespund nişte calote, despărţite de traveea centrală prin arcuri-dublouri.

Naosul este boltit, încrustat cu 6 ogive triunghiulare, cu baze laterale. În faţa altarului, sprijinită pe arcurile dublourilor se află o turlă, sub acoperiş.

În partea de vest a naosului este un podişor pentru cor, la început din lemn, iar din 1928, fiind înlăturat cel vechi se face podişorul actual din beton.

Biserica este întregită cu un pridvor (azi pronaos), boltit cu arcade (iniţial fusese deschis).

Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă, pătrat, din cărămidă şi piatră cu timpane laterale, iniţial fiind acoperit cu ţiglă solzi, iar din 1928 cu tablă de aramă.

Acoperişul bisericii este în formă de şa, realizat cu ţiglă solzi.

Între anii 1783 şi 1790 a fost pictată în frescă de fraţii Ioan, Alexandru, Nicolae şi Vasile Grecu din Săsăuş.

Pictorii au venit de la Turcheş (Săcele-Braşov) , unde la 1780 înfiinţaseră o şcoală de zugravi iconari. Pe parcurs pictura s-a deteriorat, păstrându-se doar un fragment în altar (Sfinţii Chiril şi Atanasie, precum şi Sfânta Maramă).

Sfinţită în anul 1785 de episcopul Ardealului Ghedeon Nichitici, Biserica îşi păstrează şi azi arhitectura original.

Primul slujitor al Bisericii a fost Bucur Cretu (1783-1792), fost si protopop al Brasovului (la 98 ani pentru doi ani), decedat la frumoasa vârsta de 100 ani.

În cimitirul, care înconjoară Biserica, îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi, între care consemnăm pe Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, devenit secretar al Marii Adunări de la Blaj.

În curtea bisericii, Junii Braşovecheni au ridicat o troiţă în amintirea înaintaşilor şi într-un spaţiu din preajmă au organizat un punct muzeistic al Junilor Braşovecheni.

Cu obârşia în unul din cele mai vechi cartiere ale Braşovului, după cum ne arată şi numele Junii Braşovecheni, apar în anul 1851 la o jumătate de secol după înfiinţarea Bisericii Române (1783) cu hramul Sf Adormire din Braşovul Vechi.