Până în veacul al XVIII-lea locuitorii cartierului zis „Braşovul Vechi”, populat cu locuitori proveniţi din satele Ţării Bârsei, frecventau biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului, nevoiţi să străbată câţiva km pentru a participa la serviciul religios.
Acordul autorităţilor austriece cu privire la construcţia bisericii ortodoxe confirmă existenţa majora a populaţiei româneşti şi implicit potenţialul acesteia de a susţine cultul orthodox, cultura şi folclorul nemului pe aceste vechi meleaguri româneşti.
Astfel la 1851 apare primul regulament scris de organizare şi funcţionare a Junilor (tinerilor) din cartierul Braşovechi.
Regulamentul este considreat dovada pe baza căreia atestăm documentar existenţa junilor braşovecheni ştiut fiind faptul că impunerea unei reguli implică existenţa poate mai veche a organizaţiei ce până la acea dată a funcţionat după reguli nescrise.
Sub incidenţa acetei „Inştrucţii” cum se numea Regulamentul de la 1851 Junii Brasovecheni activeaza până la Marea Unire de 1 decembrie 1918, când au devenit cetăţeni români.
Apartenenţa la România a deschis Junilor Braşovecheni oportunitatea legală de a crea o Societate, fapt ce se realizează în 1922 sub denumirea de „Societatea Junilor Braşovecheni”.
Tot din 1922 Junii Braşovecheni se alătura celorlalte cinci Societăţi de Juni din Şcheii Braşovului prin participarea activă ,călare, la Sărbătoarea Junilor de la Pietrele lui Solomon.
Sursa: parohiabrasovulvechi.ro
