A intrat în corpul diplomatic papal şi a devenit nunţiu papal la curtea Franţei (1634-1636), intrând apoi în seviciul acestei ţări.
Aprecierea de care s-a bucurat din partea cardinalului Richelieu, pe care îl cunoscuse încă din 1630, încrederea pe care i-a acordat-o regele Ludovic al XIII-lea şi apoi regenta Anna de Austria, i-au permis lui Mazarin, devenit cardinal în 1641, să obţină funcţii înalte la Curte.
După moartea lui Richelieu (1642) şi a lui Ludovic al XIII-lea (1643), a devenit prim-ministru al Annei de Austria.
A participat la negocierile din Westfalia, desfăşurate în urma războiului de 30 de ani.
Acest conflict a agravat dificultăţile financiare pe care Jules Mazarin a încercat să le contracareze prin taxe tot mai mari.
Acest lucru, cât şi politica de centralizare pe care a dus-o, a provocat declanşarea Frondei (1648-1653).
În timpul acesteia, a fost silit să plece de mai multe ori din ţară.
După înfrângerea Frondei, s-a întors în Franţa.
Printr-o diplomaţie abilă a întărit puterea regatului francez şi a negociat o pace favorabilă Franţei la sfârşitul războiului cu Spania (1659).
Citește și Regina bănuită că se căsătorise în secret cu cardinalul
Sursa: Agerpres
- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin
