A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma și al altor militanți ai exilului românesc.
Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentării.
A fost membru fondator al operațiunii Villages Roumains, în 1988, importantă pentru formarea unei solidarități europene împotriva regimului Ceaușescu.
S-a implicat și în activitatea protestatară concretă: susținerea de manifestații în fața reprezentanțelor României în Franța, strângerea de semnături pentru apărarea celor supuși politicii represive a regimului, culegerea de date despre opoziția din România și informarea mass-media și opiniei publice occidentale.
Exilul
Istoricul Mihnea Berindei – reputat specialist în istorie otomană, autor al mai multor studii de turcologie publicate în special Franţa, personalitate marcantă a exilului anticomunist – s-a născut la 22 martie 1948, la Bucureşti, fiind fiul lui Dan Berindei, care a căpătat trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu la Securitate.
Relațiile dintre cei doi au rămas distante, dar spre sfârșitul vieții lui Mihnea Berindei, au devenit mai puțin aspre.
Între 1966 şi 1970, Mihnea a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, învăţând în paralel turca veche şi specializându-se în istoria Imperiului Otoman.
În ultimul an de studenţie a obţinut o viză de studiu şi documentare în Turcia, de unde a plecat în Franţa. În 1972, a absolvit, la Paris, Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE).
În primii ani de exil, s-a dedicat cercetărilor în domeniul său de specialitate: Istoria Imperiului Otoman, secolele XV-XVII.
Militantismul
Începând cu 1977, s-a implicat în acţiuni sociale şi militante, de susţinere a opoziţiei şi a rezistenţei anticomunuiste din Europa de Est şi România, în special.
A fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mişcării Goma.
În 1980, a luat parte la fondarea Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, cu sediul la Paris, al cărei purtător de cuvânt şi vicepreşedinte a şi fost.
De asemenea, a fost, din partea română, factorul coagulant al demersului Asociaţiei „L’Opération Villages Roumains” (OVR) de a salva satele româneşti de la distrugerea plănuită odată cu aşa-zisa sistematizare din ultimii ani ai regimului ceauşist.
Mihnea Berindei a fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma şi al altor militanţi ai exilului românesc.
După prăbuşirea regimului comunist, s-a implicat în crearea Grupului pentru Dialog Social şi a sprijinit diverse forme de susţinere a democraţiei din ţări foste comuniste precum România, Bulgaria, Albania, Republica Moldova.
A fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
A semnat cărţi, studii şi articole.
A fost coeditor al volumului „Istoria comunismului din România: documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965)”, publicat de Editura Humanitas, în 2009, al volumului „Istoria comunismului din România. Documente. Nicolae Ceauşescu (1965-1971)”, tipărit la Editura Polirom, sub egida Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în 2012, dar şi al volumului „Istoria comunismului din România. Documente. Nicolae Ceauşescu (1972-1975)”, apărut la editura Polirom în 2017, după decesul lui Mihnea Berindei.
Mihnea Berindei a încetat din viaţă la 19 iunie 2016, la Veneţia, unde şi-a petrecut ultima parte a vieţii.
La 22 iunie 2016, preşedintele României a semnat decretul de decorare post-mortem a istoricului Mihnea Berindei cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „în semn de înaltă apreciere şi recunoaştere pentru contribuţia personală semnificativă în demascarea şi condamnarea regimului comunist, pentru actele de curaj şi devotament manifestate în susţinerea disidenţei anticomuniste, precum şi pentru sprijinul acordat societăţii civile româneşti”.
