Online

Istoria Penalului: Legea pedepsei cu moartea. Se încadra Monstrul din Caracal la acel articol temut din anii comunismului?

 Alecu Racoviceanu
Istoria Penalului: Legea pedepsei cu moartea. Se încadra Monstrul din Caracal la acel articol temut din anii comunismului?

Crime multiple, așa cum este cazul lui Gheorghe Dincă, din Caracal, au existat întotdeauna, doar că statul a aplicat măsuri diferite de pedepsire a lor. După 1989, când pedeapsa cu moartea a fost abolită, România încadrându-se astfel în normele țărilor civilizate europene, aproape orice crimă cu violență extremă sau cu una și mai multe victime lipsite de apărare a readus în discuție reintroducerea pedepsei cu moartea.

Argumentele celor care cer asta sunt de două feluri: primul este că frica de plutonul de execuție va diminua numărul infractorilor și, al doilea, statul scutește cheltuiala de a ține în viață un monstru imposibil de recuperat. Chiar și după cazul fetelor ucise la Caracal a apărut o petiție online privind reintroducerea pedepsei cu moartea, dar pare mai mult un gest demonstrativ decât unul care să fie urmat de efecte juridice, semn că și adepții Legii Talionului au înțeles că momentul istoric al pedepselor capitale a trecut definitiv în Europa.

O revistă și un site specializate în Istorie au datoria de a folosi informațiile din trecut, pentru a înțelege mai bine prezentul și, în acest caz specific, pentru a vedea cum se aplica această pedeapsă și în baza cărui act legal.

Codul Penal a fost modificat în baza Legii 15 din 21 iunie 1968. Pedeapsa cu moartea era prevăzută pentru mai multe infracțiuni, cele mai multe fiind legate de atacurile împotriva ordinii noi sociale și politice sau pentru prejudicii grave aduse economiei socialiste. Dar nu astea ne interesează, ci pedeapsa capitală pentru crime, cea care este privită cu nostalgie și astăzi de unii.

” Articolul 176 Omorul deosebit de grav

Omorul săvîrşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) prin cruzimi;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de către o persoana care a mai săvîrşit un omor;

d) pentru a săvîrşi sau a ascunde săvîrşirea unei tîlhării sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide,se pedepseşte cu moartea, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.”

Condamnaților la moarte li se aplica pedeapsa capitală la Penitenciarul Jilava, la celebrul ”stâlp”, de fapt o bucată de zid din beton, prin care nu treceau gloanțele. Se aplica la Jilava și pentru că pașii finali ai unui dosar de acest fel erau legați de București: recursul, a treia și ultima parte a unui proces penal din acele vremuri, se consuma pentru infracțiunile grave la Curtea Supremă de Justiție, echivalentul de atunci al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe atunci procesele aveau trei etape și așa a fost până în anii 2000, când s-a aplicat Mica Reformă din Justiție care a scurtat procesele penale. Un al doilea pas legat de Capitală era cererea de comutare a pedepsei în închisoare pe viață pe care o făcea fiecare condamnat. El aștepta la Jilava decizia de la Cabinetul I, al lui Nicolae Ceaușescu. Aici trebuie spus că eu nu am cunoștință de comutare când era vorba de crime odioase.

Potrivit unor surse neoficiale, între 1968 și 1989, au fost executate aproximativ 105 persoane.

Sigur, acum se pune întrebarea dacă Gheorghe Dincă se încadra la pedeapsa capitală, pe vremea lui Ceaușescu? Practic, la o citire simplă a textului de lege, el se încadra din prima la alineatul b din articolul 176 din acel Cod Penal, ”două sau mai multe victime”. În funcție de expertiza criminalistică și mărturii, se încadra la alineatele a și b, adică se adăuga și ”omorul prin cruzimi”.

Același Cod stabilea, însă, și circumstanțele atenuante în cazul comiterii unor fapte penale, una dintre ele fiind bolile psihiatrice. Procedura Penală obliga oricum la o expertiză psihiatrică pentru încadrarea la ”omor deosebit de grav”, dar și actele de diagnosticare, cum sunt cele care circulă acum în media ca aparținându-i lui Dincă, ar fi justificat o cercetare medicală atentă. Orice procuror responsabil de Omoruri ar fi dispus expertiza.

Putea fi Dincă declarat iresponsabil? Decizia nu ar fi diferit mult de ce se va întâmpla zilele acestea, pentru că sistemul de expertizare și de avizare a concluziilor de către o Comisie Superioară de Medicină-Legală nu e foarte mult schimbat de atunci.

Ca o simplă părere, acte medicale vechi de mai bine de 9 ani și neurmate de alte controale nu ar fi dus la concluzia că ucigașul nu are discernământ, mai ales că activitatea lui ulterioară arată că își lua măsuri de precauție, acționa după un plan și își alegea victimele de așa natură ca să le poată captura ușor și în momente în care nimeni nu îl putea împiedica.

Foto deschidere: Ion Rîmaru, cel mai cunoscut asasin executat în baza Codului Penal din 1968.

 

Inapoi la articole
CAPITAL
ANIMALZOO
DOCTORUL ZILEI
EVZ MONDEN
Citește în continuare pe EVZ Istoric