În Transilvania, cucerită de regii maghiari după lupte care au durat între secolele XI-XIII, existau formaţiuni româneşti, menţionate în documente din secolele XIII-XIV, între care şi Ţara Făgăraşului (Terra Blachorum).
După organizarea administrativ-teritorială din Transilvania, la finele secolului al XIV-lea existau comitatele, districtele româneşti, scaunele saşilor şi secuilor.
Printre cele mai vechi districte româneşti, numite uneori şi „scaune”, se numără şi cel din Făgăraş, la 1222.
Ţara Făgăraşului s-a aflat între 1368-1464 în posesia domnilor Ţării Româneşti, apărând menţionată, de exemplu, în titlul voievodal al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Cel mai impunător monument al ţinutului este Cetatea Făgăraşului, una dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din întreaga ţară şi chiar din Europa.
În 1310, voievodul Transilvaniei, Ladislau Kan, a construit o cetate de lemn, înconjurată cu valuri de pământ, care a fost supusă refacerilor şi amplificărilor în secolele XV-XVII.
Voievodul Ştefan Mailat, care a stăpânit cetatea între 1528 şi 1541, a reclădit o parte din cetate în 1539.
Ulterior, cetatea s-a aflat în posesia lui Baltazar Bathori, apoi a lui Mihai Viteazul (1599-1600), a lui Ştefan Csaki (1601-1613), Gabriel Bethlen (1613-1629) ş.a.
Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, a creat în 1623 un sistem de fortificaţii, transformând totul într-un castel-cetate, apropiat de forma actuală.
În timpul domniei lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) a fost dublată fortificaţia castelului şi s-a lărgit şanţul cu apă din jurul acestuia.
În 1650, castelul a fost reamenajat şi modernizat în stil renascentist.
În timpul lui Mihail Apafi (1661-1690), în acest castel a funcţionat Dieta Transilvaniei.
Cetatea are forma unui patrulater mărginit la exterior de un şanţ cu apă, cu patru turnuri şi cu o largă curte interioară.
Clădirea interioară are aripi masive cu trei nivele.
În incinta dintre ziduri se află patru bastioane de tip Vauban.
Camerele de la parter şi de la primul etaj sunt prevăzute cu bolţi, cele de la etajul al doilea cu tavan drept.
Între 1948-1960 castelul a fost folosit ca penitenciar pentru deţinuţii politici, iar după 1965 a fost renovat şi amenajat ca muzeu – Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat”.
Până în 1737, Făgăraş a fost reşedinţa episcopiei greco-catolice, mutată apoi la Blaj de către Ioan Inochentie Micu Klein.
Localitatea Făgăraş a fost mult timp centrul politico-administrativ al ţinutului, ca reşedinţă de district până în 1886, de comitat între 1886 şi 1918 şi, apoi, reşedinţă de judeţ între 1918 şi 1950, polarizând întreaga viaţă economică, social-politică şi culturală a zonei.
În 1968, odată cu noua reorganizare administrativ-teritorială, fostul judeţ Făgăraş devine parte componentă a actualului judeţ Braşov.
Oraşul Făgăraş a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979. La recensământul populaţiei din 2011, acesta avea 30.714 locuitori.
Sursa: Agerpres
