În mod surprinzător, tulpinile din jurul acestei colonii de mucegai au devenit străvezii, intrând într-un proces de descompunere.
Și-a dat seama, pentru prima dată în istoria cercetărilor de acest gen, de puterea de descompunere a ciupercii de mucegai asupra microorganismelor.
Iniţial, a denumit această ciupercă mould juice (suc de mucegai), iar la 7 martie 1929 i-a dat numele de penicilină.
Primul raport privind penicilina l-a publicat la 10 mai 1929 în British Journal of Experimental Pathology.
În iunie acelaşi an, ieşea de sub tipar lucrarea „Despre efectul antibacterian al culturilor de penicilină”.
Copil de fermieri
Alexander Fleming (foto), bacteriologul care a descoperit penicilina, s-a născut, la 6 august 1881, la Lochfiled, lângă Darvel (Ayrshire, Scoţia), într-o familie de fermieri nu foarte înstărită.
După studiile efectuate la Politehnica din Londra, la St. Mary’s Hospital Medical School, Universitatea din Londra, lucrează în cercetare sub directa îndrumare a lui Sir Almroth Edward Wright (1861-1947), profesor de patologie şi specialist în domeniul imunologiei.
În 1908, obţine medalia Cheadley pentru lucrarea `Infecţia bacteriană acută”.
După 1918, reia cercetarea asupra bacteriilor, la St. Mary’s Hospital Medical School, cu scopul descoperirii unor agenţi antibacterieni, iar în 1921 descoperă enzima denumită lizozim.
În 1928, este numit profesor de bacteriologie la Universitatea din Londra.
La fel ca şi predecesorul său, bacteriologul german Robert Koch (1893-1910), Sir Alexander Fleming (1881-1955) s-a ocupat cu predilecţie de cultura bacteriilor.
Din 1930 a demonstrat efectul penicilinei asupra stafilococilor, streptococilor, genococilor, meningococilor şi pneumococilor şi, implicit, puterea acesteia de a combate infecţiile, pneumoniile şi meningitele.
Cercetările sale au fost luate cu adevărat în considerare abia în 1938.
În fapt, ceea ce a grăbit producerea pe cale industrială a penicilinei a fost izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Iniţiativa a aparţinut unui grup de cercetători britanici de la Universitatea din Oxford, condus de biochimistul Sir Ernst Boris Chain (1906-1979) şi de patologul Howard Walter Florey (1898-1968).
Contribuţii în cercetarea privind penicilina au adus Alexander Fleming, Ernest Boris Chain, Norman George Heatley şi un medic australian, Howard Walter Florey.
În 1940, s-a reuşit izolarea şi prepararea în stare purificată şi concentrată a penicilinei.
Fleming, Chain şi Florey au primit în 1945 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ‘„pentru descoperirea penicilinei şi a efectelor curative ale acesteia în diverse boli infecţioase”, potrivit www.nobelprize.org, citat de Agerpres.
A scris numeroase lucrări de bacteriologie şi imunologie, care au fost publicate în reviste de ştiinţă şi medicină.
I-au fost decernate numeroase premii şi medalii, precum şi titluri şi diplome din partea a peste 30 de universităţi europene şi americane.
A fost membru de onoare al unui mare număr de societăţi medicale şi ştiinţifice din întreaga lume.
S-a stins din viaţă la 11 martie 1955 şi a fost înmormântat în Catedrala Saint Paul din Londra.
