Documentele au fost obținute de la Direcția Generală a Arhivelor Republicii Turcia, prin intermediul Ambasadei României la Ankara și Ministerului turc al Afacerilor Externe.
Iradeaua recunoștea românilor din Imperiul Otoman, incluzându-i deopotrivă pe aromâni și meglenoromâni, toate drepturile civile, inclusiv serviciul religios și învățământul în limba maternă, în mod egal cu celelalte naționalități creștine din Imperiul Otoman.
„Majestatea sa Imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi, a binevoit să ordone că, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesori numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare.
Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei”.
Data de 10 mai a fost aleasă în mod simbolic, fiind Ziua Națională a României, și încheia soluționarea unei negocieri diplomatice intense în cursul căreia România amenințase Poarta cu ruperea legăturilor diplomatice dacă nu se dau drepturi aromânilor, solicitările fiind susținute de reprezentanții diplomatici ai Germaniei și Rusiei la Constantinopole.
De la acea dată, aromânii au sărbătorit acest moment istoric la 10 mai, aniversare marcată în special prin acțiunile Societății de Cultură Macedo-Română, înfiinţată la 23 septembrie 1879 la Bucureşti, continuatoarea Comitetului Macedo-Român constituit în 1860, din care au făcut parte reprezentanți de seamă ai românității sud-dunărene.
10 mai 1877 a fost sărbătorită ca fiind Ziua Independenţei și Ziua Națională a României timp de 70 de ani, până în 1947, tripla semnificaţie a zilei de 10 mai fiind indisolubil legată de Casa Regală a României.
Abia în 1948, regimul comunist a decretat data de 9 mai ca fiind ziua proclamării Independenţei de Stat a României, în încercarea de a disocia instituția monarhică de acest act istoric.
Ca și aniversarea Independenţei de Stat a României, și Ziua Aromânilor a fost și încă mai este sărbătorită în mod diferit, la 10 și la 23 mai, deși interpretarea riguroasă și obiectivă a documentelor istorice indică data de 10 mai, special aleasă de militanții pentru drepturile aromânilor de începutul secolului trecut pentru a sublinia apartenența la națiunea română.
