Ionel Boeru, care i-a executat pe soții Ceaușescu: „Mai era un pluton de execuție făcut în caz că noi nu reușeam”

 

Colonelul Ionel Boeru a fost comandantul plutonului care i-a executat pe Nicolae și Elena Ceaușescu la 25 decembrie 1989.

Invitat în studioul postului de televiziune Antena3, acesta a rememorat duminică episodul din 25 decembrie 1989.

„Aș face același lucru. Am procedat foarte corect”, a spus Boeru la Antena 3.

„Regret, dar nu înseamnă că nu aș face același lucru. Regret că am luat viața a două ființe umane”, a adăugat el.

El era în concediu la părinţi

Întrebat cum a trăit Revoluția, Ionel Boeru a spus că era în concediu la părinți când s-a dat ordin să se întoarcă la unitate. „Aflasem că se întâmplase ceva la Timișoara. În Gara de Nord m-am întâlnit cu unul dintre colegii mei cercetași, și mi-a zis să fug la unitate, că treaba e urâtă”, și-a amintit el.

„Pe 17 decembrie seara (1989 – n.red.) am ajuns la unitate. Pe data de 18, secretarul de partid a primit ordin ca unitatea să se adune și noi să dăm un vot de încredere că s-au luat măsuri la Timișoara și că nu suntem de acord cu ce fac huliganii la Timișoara. Pe data de 21 forțele luptătoare din unitatea de la Boteni pleacă în București cu misiunea să-l apere pe Ceaușescu, ulterior misiunea s-a schimbat pentru că pe 22 Ceaușescu a plecat. Pe data de 22 s-a dat la televizor că general Milea s-a sinucis. Minciună. Generalul Milea a fost ucis, pentru că pe data de 21 Milea a dat ordin ca armata să se retragă în cazărmi. Armata a fost folosită ca forță de represiune. Noi aveam în jurământul militar să ne apărăm țara, poporul și comandantul suprem, care era Nicolae Ceaușescu”, a spus Ionel Boeru.

Ionel Boeru:”Era nevoie de opt voluntari”

Ionel Boeru: Pe data de 25 dimineața am fost adunați și comandatul unității a anunțat că are nevoie de opt voluntari pentru o misiune deosebită, fără să ne spună în ce constă misiunea.

„Am fost selectat eu și șapte subofițeri. Misiunea a fost lungă. Ne-am urcat în două elicoptere și am plecat spre București. Am aterizat și a venit generalul Stănculescu cu niște civili și i-am dat raportul. Era al patrulea om ca putere în armată. Ne-am deplasat cu elicopterele, civilii erau completul de judecată. Cât ne-am dus nu s-a vorbit nimic. M-am prins că mers la Târgoviște, soția e din zonă și am recunoscut. Când am ajuns s-a oprit aproape de noi un transportor. A coborât doar generalul Stănculescu, din transportor a coborât comandantul acelei unități. Au stat de vorbă, o discuție destul de animată. Ne-a dat ordin să coborâm doar noi parașutiștii, am făcut siguranța unității (…).

Am aflat apoi de ce suntem acolo. Mi-a spus generalul Stănculescu că urmează procesul soților Ceaușescu. Completul de judecată a intrat în comandamentul unității, transportorul s-a retras, iar generalul mi-a spus că are nevoie de cel mai bun om pe care-l am eu ca să-i păzească și să-i împuște dacă fac vreo mișcare pe cei doi securiști care erau în unitate. L-am numit pe unul dintre băieți, aveam trei subofițeri pe care îi cunoșteam și patru pe care nu-i văzusem. Stănculescu a dat ordin să se facă rechizitoriul și să stabilească încăperile. Apoi mi-a comunicat că are nevoie de doi oameni foarte buni să-l păzească(…).

Ionel Boeru: „Am aflat înaintea procesului că vor fi executaţi”

Ionel Boeru: Am aflat înaintea procesului că după proces acești oameni vor fi executați. Mi-a spus că are nevoie să fac plutonul de execuție, atunci cei doi care îl păzeau s-au oferit. Am fost obligat să fiu al treilea. Ni s-a spus cum va avea loc execuția. Să tragem de la șold câte un încărcător plin în cei doi

„Tot timpul m-am gândit că am familie și trebuie să supraviețuiesc. Era tensiune mare în sufletul meu. Pericolul eram eu, să nu pot să fiu în stare să execut sentința. Eram sigur că dacă nu vom face vom fi împușcați. Am aflat ulterior că mai era un pluton de execuție făcut în caz că noi nu reușeam”, povestește colonelul Boeru.

Boeru: Soții Ceașescu au dormit într-un singur pat de militar, îmbrățișați

„Procesul e filmat tot (…). Elena Ceaușescu era foarte agresivă, el o tempera tot timpul. (…) Ei au dormit într-un singur pat de militar, îmbrățișați. Se iubeau foarte mult. A fost anunțată sentința și ei au spus că vor să moară împreună. S-a aprobat să fie executați împreună, atunci au intrat subofițerii mei, i-au legat la mâini. Eu cu un militar l-am dus pe el spre locul de execuție. Pe drum l-am simțit că i s-au înmuiat picioarele. Când a văzut militarii mulți și civilii care erau în unitate a strigat „Trăiască România socialistă!” și a cântat primele versuri din „Internațională”. L-am dus la zid. Ea a avut un conflict cu un militar. El i-a zis „Leano, până aici ți-a fost” și ea l-a înjurat. I-am ajutat să moară demni. M-am întors cu cei doi, am făcut șase pași și am ordonat foc. De la șold am tras trei serii. Primul a picat el și apoi ea s-a dus în stânga și a picat cu tâmpla dreaptă de beton. După ce am tras eu a tras următorul un singur cartuș, când s-a terminat execuția a tras și celălalt o rafală. În schimb, soldatul care a avut conflict cu Elena Ceaușescu a tras și el în cele două cadavre și s-a mai tras și de pe transportor, lucru care mulți zic că nu e adevărat”.

Ionel Boeru a crezut că va fi împușcat după ce i-a executat pe soții Ceaușescu. „M-am întors cu mâinile sus și speriat am strigat: „Pentru prietenul meu, mort la televiziune, și pentru morții de la Timișoara”. Și atunci cineva a strigat: „Căpitane, stai liniștit, că nu pățești nimic”(…).

Cadavrele Ceauşeştilor, pierdute pe stadionul Ghencea

„Ei au fost verificați de doi doctori, unul care a venit cu noi și doctorul unității. Erau morți. Și atunci au venit niște militari cu sfoară și i-a legat colete. Am primit ordin să-i punem într-un elicopter cu care m-am deplasat și eu. Unul din plutonul de execuție a trebuit să stea așezat pe cadavrul lui (al lui Nicolae Ceaușescu – n.red.). E vorba de Dorin Cârlan.(…)

„Am lăsat cadavrele acolo și am plecat în unitate. Ofițerul nu știa ce păzește, știa că sunt două colete”

„La Ghencea am primit ordin să aștept salvarea și să predau coletele. Gațu organizase Crăciunul și îi invitați la masă pe toți. Au intrat acolo și au uitat de noi. A început să se însereze și unul dintre piloți mi-a spus că are probleme cu unul dintre elicoptere și vine noaptea. Am făcut semn la niște militari cu care vorbisem și a venit un ofițer și i-am zis că vine o salvare și să predea coletele. Și am lăsat cadavrele acolo și am plecat în unitate. Ofițerul nu știa ce păzește, știa că sunt două colete. Le-am lăsat în interiorul stadionului, lângă o margine. Culmea e că n-a venit nicio salvare, a venit un transportor blindat. Am aflat de la ofițerul respectiv. Ofițerul când a văzut că vine transportorul a plecat la unitate. Cei cu transportorul au căutat și n-au găsit. Era întuneric, erau învelite în verde. Le-a găsit Stănculescu a doua zi. Eu când am ajuns în unitate ei aflaseră deja ce se întâmplase. Am adormit, la 12 noaptea vine comandantul garnizoanei și mă trezește să merg la telefon. Era Mugurel Florescu, m-a făcut în toate felurile și mi-a zis să mă prezint la București de dimineață. Nu m-am dus, s-au dus un pilot și un maistru. Dar până au ajuns ei, au găsit cadavrele. Și tot atunci s-a tras asupra transportorului din Ministerul Apărării. Stănculescu a fost rănit la mână și un căpitan a fost rănit destul de grav și a fost internat(…). Cadavrele au fost duse la IML, la Spitalul Militar”, a mai spus Ionel Boeru.

URMĂRIŢI AICI fragmente din interviu şi articolul complet de pe site-ul antena3.ro