Bestia care a terorizat Franța lui Ludovic al XV-lea

 

Pe 30 iunie 1764, o tânără ciobăniță de 14 ani, Jeanne Boulet, este descoperită moartă pe platourile sălbatice din Vivarais, în sud-estul Franței, o regiune numită Gévaudan.

Corpul fetei prezenta răni cumplite, iar capul îi fusese smuls de pe umeri și ros. Nici un animal sălbatic din zonă nu ar fi putut face un asemenea carnagiu.

Potrivit preotului locului, care o înmormântează pe sărmana ciobăniță, aceasta fusese victima unei „fiare feroce”.

Din acea zi, se înmulțesc atacurile asupra ciobanilor tineri. Numeroasele vânători organizate de localnicii înspăimântați nu duc la nici un rezultat. „Fiara” era de negăsit.

Mai mulți oameni au vorbit despre „o fiară cu un cap foarte mare, cu coastele roșcate, cu o dungă neagră pe spinare, o coadă foarte stufoasă și niște labe mari cu gheare lungi”.

Psihoza se răspândește în regiune. Misterioasa „Fiară din Gévaudan” ajunge în toate gazetele, iar subiectul pasionează curtea lui Ludovic al XV-lea de la Versailles.

Suveranul poruncește îi trimite pe vânătorii săi regali în Gévaudan să ajute la uciderea sau capturarea fiarei. Zadarnic.

Ludovic nu se dă bătut și trimite un întreg regiment de dragoni. Tot fără rezultat.

Zvonurile cele mai fantastice încep să circule. Unele vorbesc despre un animal colosal, altele despre un asasin în serie cu niște câini dresați special pentru a ucide în acest mod îngrozitor.

Pe 21 septembrie 1765, un archebuzier al regelui, pe nume François Antoine, ucide un linx uriaș pe domeniul abației regale din Chazes. Toată lumea este convinsă că era vorba despre „fiară”.

Râsul este împăiat și trimis regelui, la Versailles, și Ludovic consideră că afacerea este încheiată.

Însă victimele continuă să se înregistreze la Gévaudan. Peste o sută de morți, sfâșiați, în trei ani.

Atacurile iau sfârșit abia pe 19 iunie 1767, după ce un țăran, pe nume Jean Chastel, a ucis un animal care semăna cu un lup sau cu un câine de talie foarte mare.

Potrivit istoricului Jean-Marc Moriceau, care a studiat cu amănuntul documentele vremii, ar fi fost vorba de trei lupi de dimensiuni neobișnuite. El subliniază că în acea perioadă, în Franța, existau în jur de douăzeci de mii de lupi, care adesea terorizau populația.

Povestea Scufiței Roșii a apărut pe acest fond de teamă și eres.