Începe cu Dedal şi Icar, amintind apoi de scitul Avarie pe săgeata sa cu aripi, aripile cu fum ale Kapnovaţilor, Arhitas din Tarent, Roger Bacon „din al XIII-lea veac”, zborurile lui B. Dante din Perugia şi ale lui Boloni (sec. 16 Franţa).
Trece la zborul lui Francesco Gusman din Lisabona (1745), dar care ameninţat de inchiziţie fuge din ţara sa.
Apoi încercările de zbor efectuate de „abatele Deforj” la 1772, Bakerville din Paris la 1773 ş.a.
În 1797 tânărul Kate se accidentează lansându-se cu un ornitopter, dar scapă cu viaţă. Iacob Degen din Viena, la 1808, face lansări reuşite cu aripile sale „lungi de 22 palme şi late de 8 palme … dar acest aeronotător era ajutat de un mic halon”.
Povesteşte apoi legenda bisericii „Trii Ierarhilor construită de Vasile Vodă al Moldaviei” spre a adăposti moaştele Sf. Paraschiva.
„Arhitectul Trisfetitelor” nu reuşeşte însă să ridice zidurile decât după ce îngroapă în ele femeia şi copilul său. La sfinţirea bisericii, Vodă află şi porunceşte ca arhitectul să fie urcat pe acoperiş, fără a se mai putea coborî.
Acesta îşi face aripi, zboară de pe acoperiş, dar o furtună îl prăbuşeşte în apele Bahluiului, unde moare.
Şi acestui text i se poate atribui o prioritate: este primul text tipărit în limba română cu referire la istoria aparatelor de zbor mai grele decât aerul, de tipul ornitopterelor.
Sursa: ing. Ion Vasile Buiu, „1873: Primele ascensiuni aerostatice, cu om la bord, în București”