Care au fost experiențele zilnice ale evreilor care se ascundeau de mașina germană de exterminare? Dar ale celor care i-au ajutat riscându-și uneori propria viață?
O expoziție care juxtapune aceste două perspective distincte, dar totuși interconectate va fi inaugurată la Muzeul Țăranului Român la 3 octombrie, cu o săptămână înainte de Ziua Națională de Rememorare a Holocaustului în România.
Expoziția itinerantă prezintă poveștile unor supraviețuitori ai Holocaustului și ale unor salvatori din unsprezece țări, pe fundalul unui context istoric mai amplu.
Proiectul este o inițiativă comună a Rețelei Europene Memorie și Solidaritate (ENRS), Muzeului de Istorie a Evreilor Polonezi POLIN (Varșovia) și Centrului Memorial al Eroilor Tăcuți (Berlin).
Panelul despre Holocaustul din România a fost dezvoltat în parteneriat cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului `Elie Wiesel` din România.
Genocidul evreilor în Europa sfâșiată de război a însemnat pierderea a milioane de vieți omenești.
Văzând soarta tragică a evreilor, populația din țările ocupate sau aliate cu cel de-al Treilea Reich dar și unii germani obișnuiți s-au confruntat cu o dilemă pe care nu și-ar fi imaginat-o probabil niciodată: cum să reacționeze la această atrocitate?
Fiecare și-a găsit propriul răspuns, dar puțini au fost cei care și-au oferit ajutorul oamenilor care încercau să supraviețuiască.
Expoziția „Între viață și moarte. Cazuri de salvare a evreilor în timpul Holocaustului” prezintă povești din unsprezece țări europene: Croația, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Polonia, România, Slovacia și Ucraina.
Partea românească a expoziției va înfățișa poveștile lui Andrei Călăraşu și Magdalena Stroe.
Andrei Călăraşu era un tânăr evreu de 19 ani care a suportat condițiile inumane ale unei călătorii cu trenul de peste o săptămână până la un lagăr de muncă forțată.
Își datorează supraviețuirea curajului Vioricăi Agarici, conducătoarea Crucii Roșii locale, care a obligat paznicii de la gara din Roman să deschidă vagoanele și să-i lase afară pe cei care mai erau în viață, să respire.
După trei ani, Magdalena Stroe, pe atunci în vârstă de 15 ani, și-a riscat viața dându-i propriile sale documente unei foste colege evreice, pentru care aceasta era singura șansă să evite transportarea în ghetto-ul din Cluj-Napoca și deportarea în lagărul Auschwitz-Birkenau.
Conturând poveștile supraviețuitorilor și ale salvatorilor, expoziția scoate în evidență complexitatea relațiilor interumane în condiții extreme.
Testimonialele sunt prezentate pe un fundal istoric mai larg, care permite o mai bună înțelegere a șanselor de supraviețuire pe care evreii le aveau la fața locului și a posibilităților salvatorilor de a-i ajuta.
Expoziția a fost vernisată în premieră la Bruxelles, deschiderea oficială având loc în sediul Comisiei Europene la 27 ianuarie 2018 (Ziua Internațională de Rememorare a Holocaustului), fiind ulterior prezentată și în Amsterdam, Bratislava, Vilnius, Wrocław și Markowa (un important memorial polonez situat pe locul în care familia Ulma a locuit în timpul războiului până să fie ucisă, împreună cu evreii cărora le oferise adăpost, de către germani).
