Iată cum relata Agence France Presse acest eveniment, care marca intrarea Iranului în epoca fundamentalismului islamic.
Milioane și milioane de iranieni, cu chipuri strălucitoare, adunați pe o lungime de 32 de kilometri, i-au făcut pe 1 februarie o primire triumfală „Exilatului”, ayatollahului Khomeini, a cărui mașină a fost blocată timp de ore în șir într-un ocean de oameni în delir.
Abia ieșit din aeroportul de la Teheran, unde avionul său a aterizat la ora locală 9.00, ayatollahul Khomeini, vizibil emoționat, dar cu figura senină, a fost întâmpinat de milioanele de credincioși.
Liderul religios, cu turban și robă negre, s-a suit într-o limuzină americană, urmat de o veritabilă flotă de microbuze pline cu ziariști veniți din lumea întreagă.
„Poliția islamică” este copleșită
Cincizeci de mii de voluntari aveau misiunea de a stăvili mulțimea. Cu brasardele lor verzi, ei s-au intitulat „polițiștii islamici”. Guvernul le-a încredințat lor întreaga responsabilitate a securității ayatollahului.
Însă acest serviciu de ordine religios a fost imediat copleșit. În câteva secunde, mașina lui Khomeini a dispărut în mulțimea care bloca zecile de ambulanțe pline cu manifestanți ce leșinaseră, sufocați de presiunea acestei mase negre care se întindea cât vedeai cu ochii pe lungile bulevarde drepte ale Teheranului.
Câți oameni să fi fost joi pe străzi? Cinci milioane, poate… sau șase. Este imposibil de spus. În orice caz, ceva nemaivăzut.
La intrarea în capitală, impozantul memorial al Șahului, simbolul Iranului modern, a fost rebotezat Piața Khomeini.
Femeile acoperite din cap până-n picioare se bucură
Unde se află acum mașina ayatollahului? Nu se știe. A dispărut undeva în această mare zgomotoasă de oameni, în acest val mugitor din care se ridică sute de mii de portrete cu liderul „Revoluției islamice”.
Femeile au venit toate îmbrăcate în văl islamic de sus până jos, cu o garoafă roșie în mână. Din zorii zilei, ele cântă: „Khomeini este conducătorul nostru”.
Pe bannere scrie: „Khomeini, bine ai venit în țara ta!”.
Bărbații scandează: „Allah este cel mai mare”.
Clerici pulverizează apă de trandafiri peste manifestanți, care își oferă fețele parfumului sfânt.
Mașina ayatollahului purtată pe sus
În capitala însorită, dominată de munții apropiați cu vârfurile ninse, răsună un singur zvon: „Khomeini, Khomeini”.
Militarii au părăsit aproape toți capitala.
Uneori, credincioșii, care își regăsesc în sfârșit „liderul” zeificat după 15 ani de exil (de fapt, ceva mai puțin de 14 – n.r.), ridică mașina ayatollahului și o poartă pe sus câțiva metri.
„Întoarcerea ta înseamnă proclamarea Republicii islamice”, strigă cei mai exaltați.
Un mullah (doctor în dreptul religios șiit) cu turban alb exclamă:
„Cine ar fi putut crede cu doar șase săptămâni în urmă că ayatollahul Khomeini se va întoarce în Iran, el diabolizatul, aclamat astăzi de milioane de musulmani?”
Toți sunt conștienți de semnificația întoarcerii exilatului, în timp ce plecarea șahului seamănă ea, foarte bine, cu un exil.
„Vom demola tot ce a construit Șahul”
Când Boeingul 747 al ayatollahului a aterizat la Teheran, toată lumea a tăcut. Ayatollahul a coborât într-o liniște totală pe scara avionului, regăsindu-și țara, fără a-și mai recunoaște însă capitala, presărată cu zgârie nori.
Câteva minute mai târziu, ayatollahul lansa un apel la unitate, deoarece, a spus el, „lupta nu s-a încheiat, plecarea șahului nu este decât prima parte a drumului pe care îl avem de parcurs”.
Apoi, ayatollahul Khomeini și-a indicat dușmanul: „Șahul a distrus totul, cultura noastră, învățământul nostru, economia, agricultura. Vom demola sistemul pe care l-a construit.”
Joi, întregul Iran a părut să vină la întâlnirea cu ayatollahului Khomeini. De la aeroport la cimitirul din Teheran, un loc important al contestării religioase, unde îl aștepta o mulțime enormă, liderul șiit a putut constata că este urmat de un întreg popor căruia să îi arate „calea de urmat”.
În timp ce monarhia încă este în funcțiune, iar semințele războiului civil – sau războiului sfânt – încolțesc în Iran, toată lumea se întreabă cum va fi, concret, această cale islamică.
