Interzicerea Cuvântului și ralierea prolegionară a lui Nae Ionescu
Transformarea Cuvântului în ziarul de casă al Mișcării Legionare era semnalată de Armand Călinescu. Ziarul lui Nae Ionescu și Calendarul lui Crainic, conform țărănistului, deveniseră „adevărate oficioase ale Gărzii de Fier” la începutul lui 1934. Complementar, același Armand Călinescu califica la 7 iunie 1933 Cuvântul drept „ziarul regelui”. Era vremea în care
Sebastian începea retragerea Ideologică, nu și afectivă, din tabăra Cuvântului. În 17 noiembrie Zelea Codreanu emitea o circulară prin care îi dezlega pe legionari de interdicția de a răspunde violențelor. Care a fost atitudinea lui Sebastian față de „înverzirea” Cuvântului, în ultimele 45 de zile ale sale, din noiembrie și până la suspendare? Conform relatării din Cum am devenit huligan, prima reacție a fost abandonarea „casei Cuvântului”. Decizia redactorului de a părăsi ziarul venea după ce Nae Ionescu publicase în 17 noiembrie articolul …Și un cuvânt de pace în care cerea acordarea dreptului românilor „de a fi antisemiți”. La 6 zile de la acest articol al lui Nae Ionescu, Sebastian publica pe prima pagină a ziarului tableta Ion Trivale, în care critica antisemitismul românesc, ingratitudinea arătată de societatea românească față de actul de eroism al evreului Ion Trivale (Iosif Netzler) din vremea Marelui Război.
Concepția lui Mihail Sebastian
În articolul din 10 decembrie 1933, Minoritățile în alegeri, Sebastian observa că în condițiile legii primei electorale din 1926, care era de inspirație fascistă, crearea cartelurilor electorale între partide de masă, cu obiective largi, și partide mici, ale minorităților, care au năzuințe locale și care în orice caz nu pretind o politică structurală, conducea la o falsificare a situație politice și parlamentare.
De unde rezultă însă că pentru Sebastian „votul unui român și votul unui minoritar nu sunt egale”, când în acest articol erau vizate oportunismul politic și cinismul partidelor mari, nicidecum interdicția organizațiilor minoritarilor de a participa la viața politică. Mai mult decât atât, autorul lui De două mii de ani trata nediferențiat toate partidele, „chiar și cele ce se află astăzi pe frontul revoluției”, „căci nu e partid care să nu fi tratat cu organizațiile minoritare”.
În Monitorul Oficial nr. 286 bis din 9 decembrie 1933 a fost publicată decizia ședinței Consiliul de Miniștri din 8 decembrie prin care Garda de Fier era scoasă în afara legii în urma referatului miniștrilor de Interne (Ion Inculeț) și Justiție (Victor Antonescu). Prima reacție a lui Codreanu a fost să mențină ordinea în Legiune: „supuneți-vă măsurilor justiției și așteptați cu calm și cu credință dispoziții de la mine”. Deosebit de interesant e ordinul pe care Codreanu îl dă legionarilor, prin intermediul lui Cantacuzino-Grănicerul, la 10 decembrie: legionarii din Ardeal să voteze cu Maniu, cei din Vechiul Regat, cu G.I Brătianu, iar cei din județele unde candidează personal Averescu, cu mareșalul. Unica interdicție: „În niciun caz nu veți vota cu Cuziștii”. Reacția lui Nae Ionescu a venit la 14 decembrie prin articolul Roluri blestemate publicat în Calendarul lui Nichifor Crainic, unde ideologul legionar respingea acuzațiile aduse Gărzii, iar pe Duca îl califica drept „jalnicul instrument al unei oculte antinaționale”, amenințând că răspunsul militanților și revoluționarilor „se va vedea”.
