Albert, cel mai intim colaborator al lui van Papen, purta în servieta sa colecția facturilor pentru diversele mărfuri americane livrate Germaniei. Într-un an se adunaseră mii de facturi, care reprezentau un total de 110 milioane de dolari. Vă închipuiți cât de prețioase puteau să fie pentru aliați informațiile din servieta lui Albert.
În momentul când servieta era arhiplină, în loc s-o golească, Albert a cumpărat încă una pe care a umplut-o rapid.
Serviciul englez de spionaj a observat și a așteptat momentul prielnic.
Într-o zi când se ducea la un pielar ca să-și cumpere altă servietă, doctorul Albert a fost urmărit de trei agenți de la „Intelligence Service”, între care și reporterul Brown de la New York Times.
Acesta intră în magazin, unde cumpără o servietă asemănătoare cu aceea a doctorului și aplică pe ea aceleași inițiale. Apoi o umplu cu ziare vechi ca să semene exact cu acea a atașatului german.
Albert veghea asupra valizei sale, pe care o păzea ca pe ochii din cap și de care nu s-ar fi despărțit pentru nimic în lume.
Dimineața o lua la birou și seara o ducea acasă. Dar omul avea o deprindere primejdioasă. Se deplasa cu metroul.
Într-o zi, Brown și cu tovarășii săi pătrunseră în compartimentul din metrou în care era Albert. Când veni controlorul, ei îi făcură observații fără rost, căutând să provoace un scandal. Scandalul degeneră în încăierare. Brown a profitat și a înlocuit servieta doctorului. Numai când a ajuns acasă, Albert a observat că în locul prețioaselor documente avea doar ziare vechi.
Era însă prea târziu să mai facă ceva.
