Înștiințare din lăuntru de pe 5 iulie 1829: Din fiii ce dumnealui Marele Postelnic Filip, ș-a trimis la Paris spre învățătură, cei mai mari doi

 

Precursoare a Monitorului Oficial, Curierul Rumânesc a fost prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, publicată în Țara Românească între anii 1829 - 1859 sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu.

Deși se dorea ca foaia să fie „administrativă, comercială și politică”, în realitate ea a fost preponderent administrativă.

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu în baza raportului din 29 octombrie 1828 întocmit de contele Fiodor Petrovici Pahlen și aprobat de Pavel Kiseleff pe 3 decembrie același an.

Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.

Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apariția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romano.

Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor în lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”.

În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componentă feminină

Iată o înștiințare din lăuntru publicată de Curierul Rumânesc, numărul 25, de Vineri 5 /17 Iulie 1829:

Înștiințări din lăuntru. București, 5/17 Iulie.

Din fii(i) ce dumnealui Marele Postelnic Filip, ș-a trimis la Paris spre învățătură, cei mai mari doi după silința cu care s-au arătat au luat diplome de îmvățătură în Examenul cel după urmă ce au dat.

Și după aceasta cel mare ș-au ales a se da spre desăvârșita îmvățătură a știinților moralicești, iar cel de al doilea cu voia și slobozenia părintelui său s-a dat spre îmvățătura doctoriei.

Câtă cinste acest fel de tineri cu silință, fac prin luminatele neamuri ale Europi(i), și patrii și părinților care au hotărât ca să-i dezlipească din sânul lor și cu mari cheltueli să-i trimeață în locuri depărtate ca întorcându-să să fie de folos patrii!

Cât trebue să se bucure tot Rumânul când vede că de ce merge Nația sa dobândește bărbați îmvățați și bine crescuți.

O sumă număroasă de tineri nu de mult s-au întors din luminata Europă.

O altă sumă și mai mare se așteaptă.

Și socotesc că este vreme a-i număra spre cunoștința și celorlalți rumâni ce lăcuesc afară din hotarăle Țării Rumânești:

dumnealui Marele Logof(ăt) C. Golescu are patru, din care doi se cresc la Minhen și doi la Genevra;

dumnealui M(a)r(e)l(e) Ban. Gr. Băleanu unul la Paris;

dumnealui M. Postelnic Filip 3 la Paris;

dumnealui M. Vornic Gheorghe Golescu 2 la Paris;

dumnealui M ( ) Nicolae Filipescu 1 la Paris;

M.S. Prinț. Ghica patru cu cheltuiala Pr. Sf. S. răposatului Mitropolitului Dositie 4;

dumnealui Mare Log. Mihalache Racoviță 1 la Paris;

dumnealui M. Clucer Vlădoianul unul la Paris;

dumnealui Paharnicul N. Brăiloiul 2 la Paris.

Și peste tot fac 24, afară de alți care nu îi cunosc.