O tradiție istorică
Vopsirea dinților negri a fost predominantă în rândul fetelor și băieților tineri care își sărbătoreau maturitatea. Această practică era considerată sănătoasă, deoarece nu a cauzat niciodată leziuni ale dinților și gingiilor, ci mai degrabă, a fost o măsură împotriva bolilor gingivale și a cavității bucale. De cele mai multe ori erau prevenite și cariile.
Dinții negri erau un simbol al membrilor clasei aristocratice și a samurailor. Unii comandanți militari au folosit această tactică pentru a ascunde rănile și deformările feței pe care le suferiseră în luptă. În unele cazuri, înnegrirea dinților era folosită și pentru nunți sau înmormântări.
Interesant este că dinții înnegriți au fost întotdeauna considerați frumoși, reprezentând un simbol antic al frumuseții și maturității, deoarece a definit anumite standarde de frumusețe existente. Oricine avea dinții negri era considerat atrăgător.
Cu toate că această practică încă există în unele zone din Asia de Sud-Est, cultura occidentală a făcut-o mai puțin populară. În prezent, ritualul Ohaguro este făcut în districtul hanamachi-gheiș japonez, unde femeile își vopsesc dinții pentru festivalurile matsuri.
O ciudățenie pentru lumea occidentală
Acest proces de înnegrire se face folosind o soluție numită Kanemizu. Pile de fier sunt amestecate cu oțet, ceai și vin de orez, apoi sunt îmbibate în ceai sau în oțet iar odată ce oxidează, lichidul devine instantaneu negru. Când este aplicat pe dinți, are un efect imediat de înnegrire. Soluția nu provoacă pete permanente pe dinți atunci când este utilizată.
Tradiția Ohaguro a fost percepută diferit de străinii care au considerat-o ciudată. Când vedeau dinții negri, aceștia trăgeau concluzia că igiena este precară, confundând vopseaua cu problemele dentare. Din start, pentru ei, persoana devenea neatractivă.
În trecut, au existat multe reacții adverse și plângeri împotriva înnegririi dinților, guvernul ajungând să interzică această tradiție în 1870. Acest lucru a făcut ca arta vopsirii dinților să fie mai puțin populară.
În prezent, tinerii nu mai găsesc această tradiție interesantă din cauza mirosului neplăcut al substanței, al aspectului bătrânicios pe care îl oferă și a timpului petrecut în pregătirea ritualului. Această tactică mai poate fi observată în timpul festivalurilor, a spectacolelor de teatre și a filmelor.
