Incredibilul Câmpineanu-Cantemir cu șerpi la sân și moștenirea sa lăsată Academiei Române

Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Să începem povestea cu ce scria Realitatea Ilustrată pe 4 februarie 1932, sub titlul „Acceptă donaţiunea sau o refuză?”:

Constantin I. Câmpineanu, fiul cel mare al primului spirit liberal din Muntenia, colonelul Ion Câmpineanu, şi fratele ministrului şi guvernatorului Băncii Naţionale din timpul marii guvernări liberale dintre 1876-1888, era un nonconformist.

Nepotul său de frate, Ion I. Câmpineanu-Cantemir, a perpetuat şi el această tradiţie nonconformistă. Mama sa era Irina Câmpineanu, născută Bellu, cea care a condus secţia doamne a Crucii Roşii în timpul Primului Război Mondial.

Citește și Toate clasele din Țara Românească vor independența față de turci și ruși

Incapabil de a relua o carieră de ţinută precum cea a tatălui său care era văzut chiar ca având speranţe la şefia PNL după retragerea „Vizirului”, personajul nostru a ocupat, la fel ca unchiul său, funcţia de judecător la Curtea de apel Ilfov.

Silueta sa inconfundabilă atrăgea atenţia imediat datorită excentricităţii vestimentare: „N-a purtat niciodată iarna palton. Avea un tartan gros în spinare, pe care, când era mai frig, îl ridica până sus, peste căciulă, aşa că nu i se mai vedea faţa”.

Cinci pahare

La tinereţe a fost unul din obişnuiţii de la Cafeneau „Fialkowsky”,  aflată atunci în perioada sa de crepuscul. La fel ca rectorul Universităţii Bucureşti, filosoful Constantin Dumitrescu-Iaşi, adoptase un obicei de cârciumă ciudat:

…avea pe masă cinci pahare – în două mari, apă şi vin; turna din ele câte puţin în alte două ceva mai mici; amesteca apa cu vinul în al cincilea.

Ca unchiul său, tot excentric al boemei bucureștene, purta mereu la sân doi șerpi, pe care îi hrănea cu carne de porumbel.

Altfel, om cult şi cosmopolit, agrea şi compania tinerilor poeţi, cum era Adrian Maniu, un simbolist puţin preţios, care a etalat mai apoi toată viaţa o atitudine seniorală asezonată cu gustul pentru inele cu pietre rare, după moda consacrată de Rilke.

Spre sfârşit, s-a gândit să-şi lase averea prin testament Academiei Române, forul nemuritorilor fiind rugat, printre altele, să păstreze în localul ei principal tabloul lui de Claude Monet”.

Acum e treaba Justiției

În anii post-comunismului, pe valoroasele terenuri ale Academiei, lăsate moștenire de Câmpineanu-Cantemir, a încercat să pună mâna Elan Swartzenberg, ilustrul fost soț al celebrei Mihaela Rădulescu, actualmente fugit de justiția română în Israel.

Evident cu complicități de la vârful Academiei. Dar asta nu mai e istorie, e justiție…

 

 

 

Pagini: 1 2