Inchiziția ca măcel intelectual: Doi intelectuali și un morar
Filosoful panteist era de părere, contrar Genezei, Bisericii, chiar lui Aristotel, că Dumnezeu și natura nu pot fi entități separate și că Biblia nu poate fi citită și înțeleasă literalmente decât de neghiobi. Gânditorul umanist, inflexibil moral și mai ales intelectual, a sfârșit pe rug în dimineața zilei de 17 februarie 1600 în centrul Pieței Campo di Fiori. Vreme de 250 de ani actele despre procesul și judecata lui Giordano Bruno au rămas ascunse, abia în timpul revoluției din 1848 ieșind la iveală documente edificatoare în acest sens. Vaticanul, prin Papa Leon al III-lea, a contribuit la tărăgănarea publicării manuscriselor care ar fi făcut lumină, arhivarului Gregorio Palmieri fiindu-i interzisă publicarea informațiilor. Episodul are loc în 1886. Cincizeci și patru de ani mai târziu, alte 59 de pagini privind dezbaterile tribunalului inchizitorial erau descoperite. În 1942, cu acordul Papei de data aceasta, era publicată o sinteză a materialelor care, culmea!, încerca să demonstreze legalitatea juridică a procesului inchizitorial.
Galileo Galilei a avut parte de o soartă mai blândă decât cea a lui Bruno, sfârșind arestat la domiciliu
Condamnat pentru că ar fi “susţinut şi crezut doctrina falsă şi contrară celei din Sfintele Scripturi” în data de 22 iunie 1633, după o anchetă care ținuse din 1615, când trei călugări începuseră cercetarea, Galilei este iertat “dacă, cu inimă şi credinţă sinceră, abjuri în faţa noastră, blestemi şi deteşti erorile şi ereziile de mai sus şi orice altă eroare şi erezie contrară Bisericii Catolice şi Apostolice în felul pe care ţi-l vom indica noi”, ceea ce gânditorul umanist nu ezită: “Eu Galileo Galilei, am abjurat, am jurat, am promis şi m-am obligat…”. Galilei, utilizând luneta și telescopul, a ajuns la concluzia că Pământul se învârte în jurul Soarelui, nu invers, și deci că în centrul lumii nu se află, cum spune Scriptura, Pământul. Condamnarea lui Galileo Galilei a devenit unul dintre simbolurile luptei dintre rațiune și credință, teologie și știință. Aici trebuie plasat începutul sfârșitului Bisericii ca deținătoare a Adevărului și ca patron al Științei. Galilei a murit în 8 ianuarie 1642. Este înmormântat la Bazilica Santa Croce din Florența. Abia în 1835 cărțile sale, care au zdruncinat definitiv convingerile creaționiste, au fost scoase de la Index-ul cărților interzise. Un punct de vedere intrigant și inovativ aduce aduce Rivka Feldhay care nu vorbește despre caracterul opresiv al Bisericii și religiei în cazul lui Galilei, ci despre o încleștare, o dezbatere între doua tipuri de a vedea lumea, între doua tipuri de cunoaștere. E adevărat, o dezbatere purtată de pe poziții cu totul diferite.
Interesantul caz cercetatat de Ginzburg în lucrarea Brânza și viermii, cel al lui Menocchio, pe numele său real, Domenico Scandella, un biet morar condamnat la ardere pe rug pentru deținerea și citirea cărților interzise. Documentele procesului împotriva sa se află în Arhivele Curiei Arhiepiscopale din Udine. Menocchio a fost acuzat de anabaptism, mișcare religioasă care a avut parte de multe persecuții de-a lungul veacului XVI. Acuzația a survenit în urma anchetei desfășurate pe baza cărților citite de Menocchio, între care 6 texte erau religioase. Cazul morarului este important pentru că nu este al unui intelectual “obișnuit”, ci al unui om de rând cu preocupări intelectuale, deci cu întrebări și nedumeriri, periculos pentru ordinea fără de cusur a Bisericii. Menocchio primește sentința la 17 mai: e condamnat la recluziune între “două ziduri… pentru toatǎ durata vieţii”. Morarul a avut parte și de un al doilea proces, în 1599, fiind în cele din urmă omorât, nu înainte de a fi torturat. Depoziția lui Donato Serotino rezidă drept mărturie: în 1601 la Pordenone „fusese executat de către Sfântul Oficiu …. acel Scandella”.
