În vremea lui, Germania a ajuns principala putere economică şi industrială a Europei.
Otto von Bismarck a condus destinele Germaniei timp de trei decenii şi este considerat fondatorul Imperiului German.
Născut la 1 aprilie 1815 în oraşul Schönhausen, Bismarck a studiat dreptul la universităţile din Göttingen şi Berlin, iar după absolvirea cursurilor, a devenit funcţionar public în oraşul Aachen.
Începuturile carierei politce
În 1851, a fost ales în Dieta Federală din partea Prusiei. A devenit ambasador, mai întâi în Rusia (1859), apoi în Franţa (1862).
În septembrie 1862, a fost numit prim-ministru al Prusiei. Obiectivul său politic a fost unificarea statelor germane în jurul Prusiei.
În acest scop, a întreprins o importantă campanie diplomatică şi a declanşat mai multe războaie, cu Austria, în 1866 şi cu Franţa, în 1870. Treptat, până în 1871, Bismarck a reuşit să unifice toate statele germane, Germania devenind cea mai mare putere a Europei.
Primul cancelar al Germaniei
În 1871, regele Prusiei, Wilhelm I, s-a proclamat împărat al Germaniei, iar Bismarck a devenit primul cancelar. În acelaşi an a fost adoptată o constituţie prin care puterile cancelarului erau sporite, el devenind responsabil numai în faţa împăratului.
În plan extern, Bismarck a devenit arbitrul Europei şi, prin diferite alianţe, a impus puterea germană pe continent.
Din 1879, Austro-Ungaria a devenit principalul aliat al Germaniei.
Plecarea
În 1890, împăratul Wilhelm al II-lea (1888-1918) l-a forţat pe Bismarck să demisioneze şi a promovat o nouă politică, în totală opoziţie cu direcţia prudentă a tatălui său.
Bismarck s-a retras din viaţa politică şi şi-a redactat memoriile.
A murit la 30 iulie 1898, la Friedrichsruh, Schleswig-Holstein, Imperiul German.
