A fost primul moment de glorie pentru Traian Grozăvescu.
În 1957, când a avut loc comemorarea a trei decenii de la moartea sa, la inițiativa lui Petru Groza pe casa din Lugoj în care a copilărit s-a pus o placă memorială cu efigia sa în bronz, cu următorul text:
„În această casă a copilărit tenorul Traian Grozăvescu, care prin glasul său a ridicat faima ţării, cucerind un loc de cinste în rândul cântăreţilor lumii”.
Glontele
Pe 14 februarie 1927 tenorul a cântat pentru ultima dată pe scena operei din Viena, în Rigoletto, iar peste numai cinci zile, pe 19 februarie, soţia sa, Nelly Koveszdy, într-un acces de gelozie, îl împuşcă în ceafă cu un glonte de revolver.
Tenorul Traian Grozăvescu moare la 32 de ani.
Crima s-a petrecut în faţa surorii artistului, Olga, cea care încercase din răsputeri să aplaneze conflictul conjugal, pornit de la refuzul tenorului de a o lua cu el în călătorie pe Nely, încă slăbită după naştere.
Scena se petrecea la Viena, pe Lacherfelderstrasse nr. 62.
Artistul urma să plece ca să cânte la Metropolitan Opera din New York.
Copilăria sub bagheta lui Ion Vidu
Tatăl tenorului, Costi Grozăvescu, era român din Teregova, iar mama Ernestina Serbul era de origine sârbească.
Traian Grozăvescu şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi liceul în Lugoj, unde talentul i-a fost apreciat de la o vârstă fragedă.
Ajunge prin intermediul tatălui său la repetiţiile corului lugojean, unde, întâlnirea cu maestrul Ion Vidu avea să fie piatra de temelie a carierei sale.
Întors din război, tenorul ajunge la Cluj, unde va juca primul său rol, cel al lui Pinkerton din opera „Madame Butterfly”.
Cu talentul său a reuşit să impresioneze în scurt timp profesorii dar şi Opera Clujeană, unde a devenit tenorul preferat.
Iubit a fost de toți, însă marea sa iubire a rămas Aca de Barbu, cea cu care avea planuri mărețe în legătură cu opera din Timișoara.
Însă, Grozăvescu alege cariera internațională și-și îndreaptă pașii spre Viena.
Criminala a scăpat de pedeapsă
Debutul pe scena vieneză a avut loc pe 10 iulie 1923, în opera „Paiațe” de Leoncavalo.
Este descoperit şi de Franz Schalk, directorul de atunci al Staatsoper și primeşte rolul lui Rudolf din Boema de Puccini, un alt succes răsunător. Talentul său a depăşit graniţele europene, astfel că Opera Metropolitană din New York i-a oferit un contract începând cu anul 1927, pe care, din nefericire, nu a mai apucat să-l onoreze.
Vestea morţii lui Grozăvescu a făcut înconjurul lumii cu o viteză uimitoare.
Nelly Kovesdy a scăpat de pedeapsă după lungi procese, întrucât, la vremea aceea, legea vieneză nu considera crimele pasionale un delict.
