Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceștia l-au închinat cu totul Lui, încă din perioada copilăriei.
El a îmbrățișat viață monahală la vârstă de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Sfântul Daniil a plecat din mănăstire și s-a sălășluit într-un templu păgân părăsit de la țărmul Marii Negre.
După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor.
În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povățuit prin pildă vieții lui și prin cuvânt.
Chiar împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil fiind însoțit de oaspeți din străinătate, principi și aristocrați, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit:
„Iată cea mai scumpă comoară a împărăției mele!”
Sfântul Daniil și-a prorocit ziua morții. La ieșirea sufletului lui ucenicii au văzut pe sfinții îngeri, proroci, apostoli și mucenici deasupra stâlpului pe care viețuise cuviosul.
Sursa: crestinortodox.ro
