Evenimentul Istoric > Articole online > Îmbrățișarea tăcută din temnițele ungurești a fraților Braniște care a emoționat Europa
Articole online

Îmbrățișarea tăcută din temnițele ungurești a fraților Braniște care a emoționat Europa

Victor Braniște, student la Universitatea din Budapesta, mergea să-și viziteze fratele, la închisoare, în fiecare duminică.

Direcției ungurești a închisorii nu i-au prea căzut bine aceste vizite săptămânale și a început să facă șicane.

Așa că s-a gândit să nu le mai de voie celor doi frați să vorbească în românește.

Consemnarea lui Moroianu

George Moroianu consemna, la plecarea la cele veșnice ale lui Victor Braniște:

„Prima oară când această aspră măsură a fost pusă în aplicare cei doi frați, întâlnindu-se sub ochii vigilenți ai paznicului, ei și-au strâns mâna covârșiți de emoție și, după câteva clipe, cu ochii umezi s-au îmbrățișat, fără să-și fi spus unul altuia o vorbă.

Întâmplarea a fost semnalată și comentată nu numai în ziarele românești, ci și în câteva ziare franceze, iar sub impresia comentariilor de cu asupră ironie a presei străine, măsura a fost, mai târziu, revocată”.

Frații Braniște, potrivit Wikipedia

Victor Braniște (n. 1874 – d. 14 decembrie, 1938, Brașov) a fost un ziarist român din Brașov, cunoscut pentru activitatea desfășurată în cadrul redacției ziarului ardelean Gazeta de Transilvania și pentru implicarea în activitatea de constituire a celui de-al doilea Corp al Voluntarilor Români din Rusia.

A fost frate cu publicistul Valeriu Braniște și cu Virgilia Braniște.

De asemenea, a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

 A urmat Facultatea de drept din Cernăuți și din Budapesta. În perioada 1897-1899 a fost redactor la ziarul Patria.

Între 1907 și 1937 a fost redactor la Gazeta de Transilvania.

În această perioadă, la 8 februarie 1909 a fost condamnat la 3 luni de închisoare și 240 coroane amendă, apoi la 6 luni închisoare în aceeași zi, pentru articole publicate în ziar.

La conducera Gazetei

În anul 1914 a preluat împreună cu Ioan Brote conducerea Gazetei, după trecerea lui Voicu Nițescu în România.

În 1916 în perioada de timp în care Armata Română era în Brașov, s-a aflat de unul singur la conducerea acesteia. După retragerea Armatei Române din toamna anului 1916, s-a retras cu întreaga redacție și administrație a acesteia în Regat.

Aici a participat la activitatea Ligii Culturale.

În Siberia pentru România Mare

În calitate de reprezentant al guvernului român, a plecat în 1918 spre Siberia împreună cu Voicu Nițescu, pentru a ajuta la formarea unui al doilea Corp de Voluntari dintre prizonierii de război români ai Armatei Austro-Ungare, care a fost creat la Celeabinsk.

Aici, Gazeta de Transilvania a apărut sub numele de „Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei“,  la tipografia cehă din Ekaterinburg (de la 13 august 1918).

După mutarea redacției și a ziarului de la Ekaterinburg la Irkutsk în primul trimestru al anului 1919, unele dintre cele 6 numere care au apărut aici, au fost redactate de Victor Braniște.

În vara anului 1918, diplomatul Vasile Stoica a încercat să-l aducă în Statele Unite ale Americii pentru a participa la demersurile de constituire a unor unități de voluntari pe tărâm american.

Valeriu Braniște

În Procesul de la Timișoara, început în 28 decembrie 1894, Valeriu Braniște a fost acuzat pentru cele 72 de articole apărute în „Dreptatea”, în care era atacat guvernul de la Budapesta.

Procurorul în proces a fost Gozsdu Elek (romancier maghiar), iar apărarea a fost asigurată de Coriolan Brediceanu și de avocatul slovac Stefanovits, din Pojon. Verdictul a fost 2 ani închisoare și amendă.

A fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iulie 1896, când va fi amnistiat, după 15 luni de detenție, dar cu condiția să nu se mai întoarcă la Timișoara.

În anul 1918, la 3/16 februarie a fost arestat și întemnițat la Seghedin sub acuzația de spionaj în favoarea României și în detrimentul armatei austro-ungare, însă a fost eliberat la 1 octombrie 1918, sub presiunea evenimentelor.

A fost membru al Marelui Sfat Național Român, ales în Adunarea Națională de la Alba Iulia, care l-a desemnat în Consiliul Dirigent.

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola