Potrivit biografiei sale de pe internet, în acest lagărele NKVD din Karaganda a fost ofițer politic Mihail Oișteanu, fratele lui Leonte Răutu și tatăl fraților Valeri și Andrei Oișteanu, cel din urmă membru fondator GDS și adjunct al lui Andrei Pleșu la un institut-fantomă al Religiilor:
„OIŞTEANU, Mihail – Mişa OIGENSTEIN (1916-2003) – fratele mai mic al lui Leonte Răutu; ilegalist (membru de partid din 1931), arestat şi condamnat în 1932 şi 1937, fugit în U.R.S.S. în 1941, ofiţer politic într-un lagăr de prizonieri de război români şi italieni în Karaganda (în Kazahstan, acolo unde i se naşte şi fiul, Valery Oişteanu), revenit în august 1944 în România ca ofiţer N.K.V.D., în 1948 transferat din nou în U.R.S.S.[tot ca responsabil cu românii, la Cernăuți], apoi întors în România împreună cu familia în octombrie 1954; din 1955 doctorand, iar apoi profesor de istoria mişcării muncitoreşti la Şcoala Superioară de partid, ulterior Academia “Ştefan Gheorghiu”; pensionat în anii ‟70; căsătorit cu Bella (n. Iosovici), tatăl fraţilor Andrei şi Valeri Oişteanu, publicişti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (v. mai ales Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 505, n. 6)”.
Scriitorul anticomunist Paul Goma, originar din Basarabia, dedică un eseu întreg trecutului familiei Oișteanu, disponibil aici.
„Postez, în PREMIERĂ, o serie de fotografii inedite vechi despre cum arăta lagărul SPASSK 99 în anii 40-50, fotografii cu cercetările mele în arhive, cu ruinele fostului lagăr şi cu perimetrul de 1 km/500 m unde sunt înhumaţi peste 5000 de prizonieri de război străini, între care şi prizonieri români”, scrie Vasile Soare, care oferă și lista prizonierilor români, disponibilă aici.
Ambasadorul României ne mai informează: „Cele 800 de nume de prizonieri români de război din listă au fost identificate de subsemnatul în 2002-2003 în Arhivele din or. KARAGANDA, în timpul primului mandat de ambassador al României în Kazahstan, şi grupate pe judeţele României, de unde proveneau prizonierii noştri. Numele şi prenumele, prenumele tatălui, anul naşterii lor sunt relativ corect redactate, însă la denumirile localităţilor/judeţelor natale din România de la acea vreme s-au strecurat multe greşeli, înregistrarea prizonierilor români în registrele lagărelor fiind făcută în limba rusă de organele sovietice, necunoscătoare ale limbii române.
Când am întocmit Lista (2003), eu am retranscris în limba română ceea ce s-a consemnat în anii 1941-1950 în limba rusă în registrele lagărului…
Aşadar, acum revine urmaşilor prizonierilor români sarcina de a-şi identifica bunicii şi străbunicii în această listă! Trebuie să se ţină cont şi de faptul că în vremea aceea, unele localităţi se aflau în alte judeţe/vecine astăzi (ex.unele localităţi din jud. Râmnicu Sărat din anii 40-50 se află în prezent în jud.Vrancea).
Important de menţionat este că, după cercetarea în Arhivele din or. Karaganda/Kazahstan (unde făceam deplasări periodic aprox.1000 km de la Alma-Ata, fosta capitală a Kazahstanului, unde se afla Ambasada României la acea vreme) şi identificarea datelor preţioase despre detenţia în Lagărul nr.99 de la Spassk a peste 7000 de prizonieri români care au ajuns, mulţi dintre ei, după Stalingrad-Cotul Donului la muncă în minele de cărbuni din regiune, Dumnezeu m-a luminat şi m-a determinat să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru cinstirea memoriei celor peste 900 de prizonieri români care au murit în acel lagăr între 1941-1950 (din păcate, atunci găsisem în arhive în clar aprox. 800 de nume).
Aşa se face că, după complicate aventuri, subsemnatul a reuşit să realizeze PRIMUL MONUMENT ROMÂNESC DIN SPAŢIUL FOSTEI URSS DEDICAT PRIZONIERILOR ROMÂNI MORŢI ÎN LAGĂRELE SOVIETICE (foto), care a fost amplasat în cimitirul prizonierilor străini de peste drum de fostul lagăr SPASSK 99 şi dezvelit, în cadrul unei ceremonii emoţionante, la 9 septembrie 2003, de însuşi preşedintele României de la acea vreme, dl.Ion Iliescu, aflat în vizită oficială în Kazahstan. Monumentul a fost sfinţit atunci de un preot roman după tradiţia noastră.
Informaţii preţioase, detaliate, despre ce a însemnat sistemul de lagăre din centrul Kazahstanului în anii 1941-1950, în special LAGĂRUL NKVD NR.99 DE LA SPASSK (30 km sud de or.Karaganda) şi date despre detenţia, condiţiile de muncă şi viaţă, respectiv sfârşitul în acel lagăr a mii de prizonieri de război, pot fi consultate în Documentarul redactat de subsemnatul în ian. 2006 pe baza datelor din arhive (inclusiv FOTO originale) pe site-ul Ambasadei României la Moscova, la secţiunea Relaţii bilaterale/Comemorarea eroilor români, punctul 7 (în josul paginii), dedesuptul LISTEI nominale a celor 800 prizonieri români decedaţi, la https://moscova.mae.ro/node/931 şi direct aici.
Am sentimentul unei noi misiuni îndeplinite pentru că astăzi, de Înălţare-Ziua Eroilor României 2020, la 75 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial, aduc o veste nesperată altor 800 de familii de români despre destinul şi locul de înhumare a taţilor, bunicilor, străbunicilor şi rudelor acestora – foşti prizonieri români de război, care nu s-au mai întors nicodată Acasă din lagărele din Kazahstan şi URSS. Sunt convins că regăsirea va fi o veritabilă sărbătoare în aceste familii.
Fie ca astăzi şi sufletele ostaşilor români căzuţi pe front sau morţi ca prizonieri de război în lagăre în URSS şi nu numai să se înalţe, noi toţi având datoria să nu-I uităm şi să le cinstim memoria cum se cuvine! Hristos S-a înălțat!”, încheie ambasadorul Vasile Soare mesajul său însoțit de fotografii, dintre care publicăm și noi o parte aici, în Evenimentul Istoric.
Victor Roncea
Jurnalist
