Imediat după moartea sa Mihai Eminescu a fost dus la autopsie.
În halatul cu care era îmbrăcat a fost găsit un carnețel cu ultimele sale poezii, fără titlu, necunoscute şi nepublicate mult timp în volumele dedicate operei eminesciene.
Poeziile descoperite în carneţel au fost scrise, spuneau admiratorii săi, în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră înainte de moarte în sanatoriul doctorului Șuțu.
Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de un actor ratat, din gelozie și invidie, iar unii ar spune că la ordin.
Poeziile nu au titlu, şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu (foto) în revista revista Fântâna Blanduziei.
„Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc”, preciza Ighel, în numărul din 23 iulie 1889 în care era publicată poezia „Stelele-n cer”, titlul fiind adăugat de redactor după primul vers.
Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.
După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;
Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.
Orice noroc
Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.
Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
Cine a fost Ighel
Născut la Pitești în 1870, Ilie Ighel Deleanu a desfășurat o activitate publicistică importantă, fiind redactor literar al periodicelor: Românul, Naţiunea, Adevărul, Familia, Fântâna Blanduziei, Ecoul. Revistă pentru Litere – Arte – Ştiinţă.
Ilie Ighel Deleanu s-a remarcat și prin calitatea sa de dramturg, prozator și poet.
Cea mai semnificativă lucrarea a sa rămâne „Întâiul Dicționar Românesc de Rime”.
