Inigo din Loyola, fondatorul faimosului Ordin Iezuit
Cu siguranță, iezuiții nu le-au fost preea simpatici englezilor după ce au pornit pe calea protestantă. Dar împotriva spaniolului care a fondat Societatea lui IIsus (Ordinul Iezuit) planează și acuzații mai demne de luat în seamă.
Don Inigo Lopez de Loyola s-a născut în 1491 (sau în 1495 conform unorzvon) într-un mic sat numit Loyola, lângă granița cu Franța în Spania. Avea 13 frați, opt băieți și cinci fete. Și-a pierdut mama când avea numai 7 ani. A intrat în armată în 1517 și a început să slujească sub comanda ducelui de Najera.
În 1521, a izbucnit un război între Franța și Spania. În timp ce apăra orașul Pamplona împotriva francezilor, Inigo a fost rănit la piciorul drept de o ghiulea de tun. Și-a revenit după o lună, dar a rămas șchiop pe viață.
Întâlnirea cu secta Iluminaților
Inigo s-a întors în satul său să se odihnească. În timpul convalescenței, a citit cărțile care i-au fost oferite de asistente care descriu viața sfinților și a lui Isus. După ce le-a citit, a devenit interesat de problemele religioase. S-a împrietenit cu mai mulți bărbați din secta Alumbrados (Iluminații).
Membrii acestei secte păreau a fi creștini, dar erau în mare parte evrei care își exersau în secret vechea credința și se întâlneau în grupuri mici la case. La fel ca hermeticii din Orient, ei nu credeau în nicio religie divină sau închinare exterioară. Ei credeau că Dumnezeu poate fi atins și chiar i se poate vorbi prin evoluția spirituală. Inigo li s-a alăturat fără ezitare.
După aproximativ un an, Inigo era suficient de bine pentru a se ridica din pat, dar nu mai avea nici dorință, nici entuziasm pentru serviciul militar. S-a refugiat în orașul Manresa, în afara Barcelonei, unde s-a închis într-o peșteră. Pentru a-și câștiga existența, a lucrat ocazional ca îngrijitor în spitalul orășenesc. Și-a schimbat și numele în „Ignațiu” ca un omagiu adus Sfântului Ignatie al Antiohiei.
Exercitia Spiritualia
În peștera în care a stat luni de zile, Ignațiu a devenit ascet, postind, rugându-se și falagelându-se. Trupul lui a slăbit după un timp și uneori zăcea zile întregi de parcă ar fi fost mort. A început să vadă demoni și duhuri. A avut chiar o depresie severă și a fost aproape să se sinucidă. Apoi a început să aibă viziuni. A pretins că a intrat în contact cu Dumnezeu și că a experimentat iluminarea. A început să țină un jurnal cu experiențele sale ,istice. Astfel, a început să prindă contur cartea „Exerciții spirituale” („Exercitia Spiritualia”), pe care avea să o editeze ulterior și care avea să devină manualul iezuiților.
Tatăl lui Ignațiu, Beltran de Loyola, participase la campania de la Granada împotriva musulmanilor. Unul dintre frații săi a murit și el în timp ce lupta cu turcii în Ungaria. Din aceste motive, Ignație i-a urât pe turci – adică pe musulmani – încă din copilărie. A plecat într-un pelerinaj la Ierusalim în 1523. Scopul său a fost să trăiască acolo și să-i convertească pe musulmani la creștinism. Dar clerul creștin al orașului sub stăpânire otomană nu-l plăcea pe Ignatie și dorea să plece. Ignațiu s-a întors apoi la Barcelona.
Predicator în Spania
În Spania, Ignațiu a început să predice oamenilor. În ciuda vârstei înaintate, și-a dat seama că pentru a-și duce la bun sfârșit proiectele și pentru a-i face pe oameni să-l ia în serios, trebuie să aibă o diplomă. S-a înscris la o școală pentru a-și finaliza studiile pe care le abandonase din cauza serviciului militar. Ulterior a studiat la universitățile din Alcala și Salamanca.
În timp ce studia la Universitatea din Alcala în 1527, Ignație a intrat în atenția Inchiziției datorită ideilor sale și a cărții pe care o scria, „Exercițiile spirituale”. Gândurile lui erau foarte asemănătoare cu sistemul de credințe al sectei Alumbrados, pe care Inchiziția o urmărea. A fost închis și interogat pentru că ar fi fost Marrano (o persoană care practica în secret iudaismul). Le-a spus că a scris această carte cu inspirație directă de la Dumnezeu. A fost închis mai bine de o lună, dar ulterior a fost eliberat.
Societatea lui Isus
Pentru a scăpa de Inchiziție, a mers la Paris în 1528 și și-a continuat cursurile la Universitatea din Paris. În timp ce studia aici, a fost acuzat că a corupt tineretul. A avut mulți adepți printre studenții săi, în special prietenii săi Pierre Favre și Francisco Xavier. Aici a pus bazele societății pe care avea să o înființeze în viitor. A absolvit la 44 de ani.
Ignațiu, care a ajuns în Italia cu adepții săi, a vrut să plece mai departe, spre la Ierusalim. Dar la acea vreme relațiile Veneției cu Înalta Poartă erau proaste. Dogele Veneției, Marcantonio Trivisan, l-a trimis la Roma.
