Marioara Ventura şi-a petrecut copilăria în teatru, la repetiţii şi în cabinele actorilor.
Marele actor Constantin Nottara avea să îşi amintească mai târziu de fetiţa crescută printre actori :
„Parcă o văd pe Marioara Ventura cum aleargă printr-o curte lungă din str. Labirint. Cădea pe brânci şi se ridica.
Era un nodul de copil, de trei anişori poate, care în loc să plângă ca toţi copii care fac buf, dimpotrivă, se opintea să facă mai mult decât o ţineau picioarele-i fragede: bătea cu picioarele pământul până putea să alerge. (…) Se amesteca în repetiţii. Noi făceam mişcarea în scenă. Venea Calotescu şi o dădea afară.
Atunci, tărăboi, ţipete, plânsete, vroia să deschidă uşa şi nu ajungea cu mâna pe clanţă.
În pauză se repezea la scaun în mijlocul odăii, dădea din mâini şi din picioare, îşi da ochii peste cap, zicea că şi ea face teatru, era aşa de comică, încât noi toţi o aplaudam”.
A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1901) şi din Paris (1905).
Idila cu Bulandra
Pe vremea când studia la conservator, Mărioara Ventura l-a cunoscut pe Tony Bulandra.
Cei doi au avut o relaţie amoroasă şi au fost logodnici câţiva ani.
Au jucat împreună în reprezentaţii pe scena Teatrului cel Mare fiind una dintre cele mai admirate perechi ale vremii. Relaţia nu a durat şi cei doi s-au despărţit,
În Primul Război Mondial a revenit în ţară şi a îngrijit bolnavii de pe front alături de Regina Maria.
Personalitate de excepţie a teatrului, în 1922 a devenit societară la Comedia Franceză, unde a triumfat în roluri clasice sau în piese moderne.
Regina Elisabeta
A avut succes atât în Franţa, pe scena Teatrului Sarah Bernardt şi la Odeon-ul parizian, cât şi în România, unde venea anual să joace pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti sau în cadrul asociaţiei Bulandra.
În 1929, s-a deschis, la Bucureşti, Teatrul Maria Ventura, unde Maria ținea capul de afiș, subvenţionat de statul român, sub direcţia lui Victor Ion Popa.
După o serie de realizări scenice, în 1934 teatrul şi-a închis porţile.
A fost protagonista unor filme mute franceze realizate de Victorin Jasset („Herodiada” – 1909), Georges Denola („Sfârşitul lui Robespierre” – 1911), Alberto Capellani („Mizerabilii” – 1912, „Păcatul unui tron” – 1916.
În România, Maria Ventura a jucat în primul film românesc de ficţiune numit „Independenţa României”. Ea a interpretat rolulul Reginei Elisabeta, avându-l partener pe Constantin Nottara care a jucat rolul regelui Carol I.
A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză, anume Ifigenia de Racine în 1938.
După 1945, s-a pensionat la cerere şi s-a retras la Neuilly, în Franţa. A mai apărut, rareori, pe scena franceză. Ultimul ei rol a fost cel din Valsul toreadorilor, la Teatrul de Comedie des Champs-Elysees, în 1952.
A murit la 3 decembrie 1954, la Paris. Este înmormântată în cimitirul Passy.
