Născut în 1853, într-o familie nobilă de origine greacă din Piatra Neamţ. a fost primul decan al Facultăţii de Medicină din Iaşi și introdus apa sterilizată pentru spălatul mâinilor
Leon Sculy Logothetides urmat facultatea de medicină la Montpellier (cea mai veche facultate de medicină din Franța) şi Paris, obţinând diploma de doctor în medicină la Paris.
Chirurg „foarte abil şi îndrăzneț”, a folosit în premieră metoda „Delorme”. A practicat intervenţii oftalmologice, toraco-pulmonare și neurochirurgicale, fiind considerat unul din precursorii neurochirurgiei româneşti.
Deschis noului, Leon Sculy a introdus în clinică antisepsia, autoclavul, apa sterilizată pentru spălatul mâinilor, a conceput un aparat destinat sterilizării materialului de sutură, a înlocuit sublimatul cu alte substanţe antiseptice mai puţin toxice, precum apa oxigenată.
În anul 1899, a instalat în serviciul său primul aparat de roentgen-diagnostic.
La vârsta de 26 de ani, Leon Sculy era primul profesor ce inaugura cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, susţinând, în deschidere, un curs de anatomie.
El a fost primul decan al facultăţii ieşene (1879–1881).
A făcut parte din delegaţia Universităţii din Iaşi, condusă de A. D. Xenopol, care a susţinut în faţa regelui Carol I necesitatea menţinerii Facultăţii de Medicină din Iaşi şi sprijinirea financiară a activităţii acesteia, într-un moment în care Adunarea Deputaţilor, în 1884, anulase fondurile destinate continuării activităţii facultăţii ieşene.
Cum se opera înainte vreme
Fostul său colaborator, prof. dr. Paul Anghel istoriseşte un episod amuzant din activitatea profesorului Sculy.
„Într-o zi, pe când eram şef de clinică la el, mă pomenesc că-mi spune: «Vrei să vezi cum se opera înainte vreme?» şi, înainte de a mă dumiri, el se aşează pe un scaun în faţa unui bolnav, care avea un cancer la buză şi, fără ca bolnavul să fie câtuşi de puţin anesteziat, Sculy începe să-i taie cu iuţeală şi abilitate buza bolnavă.
Bolnavul, luat pe neaşteptate, începu a se smunci, a scuipa şi a ţipa aşa de tare, că tot spitalul se ridicase la ţipetele lui.
Pe de altă parte, Sculy, enervat şi el, ţipa mai tare ca bolnavul, recomandându-i să stea liniştit.
Nu se mai auzeau decât ţipete de-o parte şi de alta şi pe deasupra, chirurgul scuipat şi plin de sânge de sus şi până jos.
După terminarea acestei căsăpii, Sculy mă întrebă radios: «Ei, ai văzut?». «Mda, răspund eu, mai mult am auzit însă».
Ieşind din sala de operaţie, găsesc la uşa sălii pe un epitrop zelos care, făcând inspecţie în spital, a fost atras de ţipetele groaznice ale bolnavului nostru şi care, cu un ton îngrijorat, mă întrebă: «Dar bine, ce faceţi voi acolo, omorâţi oamenii?».
I-am răspuns: «Nu, dl profesor a operat după metoda veche»” („Figuri ieşene dispărute. Dr. Leon Sculy”, Însemnări ieşene, 1 mart. 1937).
