Tehnicianul şi industriaşul Nikolaus August Otto, inventatorul motorului cu ardere internă în patru timpi, s-a născut la 10 iunie 1832, la Holzhausen.
A urmat cursurile Gimnaziului din Holzhausen, secţia reală.
Ulterior, s-a angajat comis voiajor la un comerciant de vinuri din Köln.
Pasionat de motoare, a început un curs tehnic de specializare în acest domeniu, în 1862.
A devenit tot mai preocupat de tehnologiile care abia apăreau în epoca respectivă privind construcţia motoarelor.
Cea mai mare noutate a vremii sale a fost invenţia lui Jean-Joseph-Etienne Lenoir, şi anume un motor care ardea gaze naturale.
Acesta a fost ataşat unei căruţe şi, deşi vehiculul se putea deplasa astfel „pe cont propriu”, motorul era extrem de zgomotos şi ineficient.
Otto s-a gândit că ar putea îmbunătăţi situaţia folosind un combustibil lichid şi a început să facă experimente în acest sens.
El a construit primul motor cu gaz în 1861 şi a încheiat un parteneriat cu industriaşul german Eugen Langen.
Cunoscută iniţial sub numele de N.A. Otto & Cie, compania fondată de cei doi şi-a schimbat numele în Deutz AG.
În urma unui accident, Nikolaus August Otto şi-a dat seama de importanţa compresiei mixturii de combustibil cu aer înainte de arderea combustibilului.
Astfel s-a născut ideea ciclului în patru timpi, numit şi în prezent Ciclul Otto, şi a apărut motorul cu ardere internă în patru timpi.
Acest motor a uimit organizatorii expoziţiei de la Paris din 1867.
Dacă motorul lui Lenoir consuma 23 metri cubi de gaz pe CP/h, motorul lui Otto folosea numai 0,8 metri cubi de gaz, randamentul lui fiind de 16%, în timp ce la motorul lui Lenoir randamentul era de doar 3-4%.
În 1876, a obţinut brevetul de invenţie pentru motorul cu ardere internă în patru timpi alimentat cu benzină şi prevăzut cu supape laterale.
El a intrat în producţia fabricii de motoare Deutz sub numele motorul Otto-Deutz.
Sursa: Agerpres
