Mai departe, sub titlul „Hitler, pumnul Germaniei. Vine huliganul!”, Felix Aderca își lămurea cititorii:
„Era nevoie de un autentic huligan.
Numai din Rusia țaristă se ptea ivi un adevărat și ireductibil antisemit.
A venit într-adevăr din Rusia țaristă care, odată cu prăbușirea ei despotică, a lăsat fără ocupație, dezorientați și muritori de foame toate Bandele reacționare, celebrele sotnii negre care, ațâțate de poliție și plătite din fondurile secrete, executau acele fioroase pogromuri, de care din doi în doi ani se îngrozeau și înlemneau cinci continente.
Mai era nevoie, ca farsa să fie deplină, ca huliganul să aibă înfățișare spălăcit bălaie și să poarte nume jidovesc.
Așa s-a și întâmplat: Antisemitismul de „rasă” al national-socialismului are înfășișarea multor evrei din presa mondială și îl cheamă dulce Alfred Rosenberg”.
Criminal de război nazist
Alfred Rosenberg, născut pe12 ianuarie 1893 și executat pe 16 octombrie 1946. a fost un criminal de război nazist.
Rosenberg a fost un membru timpuriu al partidului nazist și a ocupat un număr de posturi importante în guvernul nazist.
El este considerat drept inițiatorul unor importante elemente ideologice naziste, inclusiv teoria rasială, persecuția evreilor, Lebensraum, abolirea tratatului de la Versailles și opoziția față de arta modernă „degenerată”. Rosenberg a susținut și neopăgânismul.
La procesele de la Nürnberg, Rosenberg a fost acuzat de crime de război, găsit vinovat, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
Rosenberg s-a născut într-o familie de germani baltici.
Tatăl său a fost un negustor bogat din Letonia iar mama sa era originară din Tallinn, Estonia, care pe atunci făcea parte din Imperiul Rus.
A studiat arhitectura la Institutul Politehnic din Riga și ingineria la Universitatea din Moscova, terminându-și studiile în 1917.
Clădiri proiectate de el se află încă în centrul Tallinn-ului. În timpul revoluției comuniste din 1917, el a susținut contrarevoluționarii.
După victoria bolșevicilor, Rosenberg a emigrat în Germania în 1918 împreună cu Max Scheubner-Richter, de care a fost influențat personal și ideologic.
Rosenberg a fost unul dintre primii membri ai Partidului Muncitoresc German (mai târziu Partidul Muncitoresc Național Socialist German, sau Partidul Nazist), înscriidu-se în ianuarie 1919; Adolf Hitler nu s-a înscris decât în octombrie 1919. Rosenberg a devenit și membru al Societății Thule.
Rosenberg a devenit editor al Völkischer Beobachter, ziarul partidului nazist, în 1921.
Omul de paie al lui Hitler
În 1923, după nereușitul puci al berii, Hitler l-a însărcinat pe Rosenberg cu conducerea mișcării naziste, poziție pe care a ocupat-o până la eliberarea lui Hitler din închisoare.
Hitler a remarcat mai târziu în privat că alegerea lui Rosenberg a fost strategică, bazată pe faptul că Rosenberg avea o personalitate slabă și îi lipsea automotivarea.
Hitler nu a vrut ca liderul interimar să fie popular sau ahtiat după putere, dat fiind că o persoană cu oricare din aceste caracteristici nu ar mai fi cedat șefia partidului după eliberarea lui Hitler din pușcărie.
În 1929, Rosenberg a format Liga Militantă pentru Cultura Germană.
Mai târziu, a înființat Institutul pentru Studiul Problemei Evreiești, dedicat identificării și atacării influenței „evreiești” asupra culturii germane și crearea unei istoriografii a iudaismului dintr-o perspectivă antisemită.
El a devenit deputat în 1930 și a publicat o lucrare despre teoriile sale rasiale,
„Mitul secolului XX” (Der Mythus des 20. Jahrhunderts), în care tratează probleme cheie ale ideologiei național socialiste, ca de exemplu problema evreilor.
Scopul lui Rosenberg era ca lucrarea sa să fie o continuare a cărții lui Houston Stewart Chamberlain „Fundamentele Secolului XIX” (The Foundations of the Nineteenth Century), una dintre primele cărți importante despre teoria rasială.
Rosenberg a fost numit șef al biroului de externe al NSDAP în 1933, dar a avut un rol minor în această funcție.
Un neadaptat la cerințele regimurilor
