În Evanghelia după Ioan, singura scrisă de un contemporan al lui Iisus, un soldat roman a străpuns corpul Mântuitorului cu suliţa pentru a certifica moartea sa.
Şi asta pentru că vinerea trebuia ca răstigniţii să moară pe cruce pentru a se evita să agonizeze sâmbăta, zi sfântă pentru evrei. Romanii zdrobeau picioarele victimelor ca să se asigure că mureau repede.
Însă, în cazul lui Iisus, au observat că era deja mort şi s-a folosit doar o suliţă pentru a se certifica acest lucru.
„Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care erau răstigniți împreună cu el.
Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă”, Ioan, Capitolul 19, versetele 32-34).
Potrivit unor scrieri, numele centurionului roman care i-a străpuns coasta era Caius Casius Longinus, care era parțial orb.
Sângele lui Iisus s-a prelins pe ochii lui când l-a străpuns şi şi-a recăpătat vederea în chip miraculos.
Drept mulţumire, Longinus s-a convertit la creştinism.
Istoricul Jesús Hernández descrie în cartea sa „Enigme şi mistere ale celui de-al Doilea Război Mondial” legătura dintre Hiler și Lancea Sfântă.
Hitler cunoştea povestea suliţei şi legenda că „cel în mâinile căruia va ajunge va conduce destinul lumii”.
Lancea Sfântă poartă și un teribil blestem, cel care se desparte de ea suferă amărăciunea înfrângerii în luptă şi moartea.
„Tradiţia afirmă că în anul 732 generalul a avut-o când i-a înfrânt pe arabi în bătălia de la Poitiers. Carol cel Mare, nepotul lui Carlos Martel, a luptat în 47 de bătălii fără să cunoască înfrângerea, dar a murit la puţin după ce relicva i-a căzut accidental”, potrivit lui Hernández.
Acelaşi lucru i s-a întâmplat lui Frederic I Barbarossa la plecarea spre Ierusalim în timpul celei de-a Treia Cruciade.
Când a trecut prin vadul unui râu în Turcia actuală a comis greşeala de a lăsa să-i cadă Lancea.
La puţin timp după aceea a căzut în râu şi s-a înecat.
Hitler văzut Lancea din întâmplare în 1912, pe când nu era decât un pictor ratat care-și vindea pe preţuri de nimic acuarelele în cafenelele din Viena.
Într-o zi, Adolf, care avea 23 de ani. s-a refugiat în cunoscutul Palat Hofburg în timpul unui puternice furtuni şi acolo şi-a întâlnit destinul. „Hoinărind prin săli, şi-a concentrat atenţia aupra unui obiect deosebit, pe o mantie de catifea roşie a zărit o relicvă creştină de mare putere mistică aparţinând tezaurului imperial al habsburgilor: suliţa lui Longinus”, scrie Jesús Hernández.
„Era o baghetă ascuţită de fier de peste 50 de centimetri lungime, reparată pe o porţiune cu argint.
În partea centrală se vedea capul unui cui şi o fâşie de aur cu inscripţia Lancea et Clavus Dominus (Lancea şi Cuiul Domnului).
La bază se observau mici cruciuliţe de bronz”, explică istoricul.
„În seara de 14 martie 1938, Hitler a intrat împreună cu şeful SS, Heinrich Himmler, împreună cu care împărtăşea, într-o mică măsură, interesul pentru ocultism, în Palatul Hofburg”, explică istoricul.
Dorinţa liderului nazist era pe punctul de a deveni realitate.
