În secolul al XIX-lea Braşovul continuă să reprezinte un important nod comercial, un rol important în viaţa economică deţinându-l negustorii români, care controlau comerţul braşovean încă de la jumătatea secolului al XVIII–lea.
„Negustorii români deţineau la acel moment 88% din importul operat prin Braşov şi 94,77% din export”, potrivit Cronică de Braşov de Dan Pavalache.
Această realitate economică era determinată, printre altele, de apetitul românilor pentru comerţ, precum şi de uşurinţa cu care relaţionau cu confraţii lor din Principate, zona spre care era îndreptată cea mai mare parte a exportului braşovean, scriu Constantin Catrina şi Ion Lupu, Braşov –monografie, apărută în 1981.
Preocuparea românilor braşoveni pentru comerţ i-a determinat să se asocieze în cadrul mai multor instituţii cu caracter economic.
Astfel, în 1826 a fost creat „Gremiul român de comerţ levantin”, ce „controla 90% din comerţul en-gros şi care era compus, în 1854, din 93 de firme şi un număr de 168 de membri”, conform „Arii de atracţie şi reţele de relaţii economice între sat şi oraş şi modernizarea economică a Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX-lea (1850 -1875), în „Ţara Bârsei” nr. 3, de Iosif Marin Balog.
În 1835 a luat fiinţă „Casina neguţătorească”, ce a fost cunoscută ulterior sub numele de „Casina română” şi care constituia un fel de bursă a negustorilor.
