Online

Gremiul Levantin de la Braşov înfiinţat în 1826

 Cătălin Pena
Gremiul Levantin de la Braşov înfiinţat în 1826

În 1845, numărul firmelor comerciale româneşti din Braşov era de 109, faţă de cele săseşti - 23.

În secolul al XIX-lea Braşovul continuă să reprezinte un important nod comercial, un rol important în viaţa economică deţinându-l negustorii români, care controlau comerţul braşovean încă de la jumătatea secolului al XVIII–lea. “Negustorii români deţineau la acel moment 88% din importul operat prin Braşov şi 94,77% din export”, potrivit Cronică de Braşov de Dan Pavalache. Această realitate economică era determinată, printre altele, de apetitul românilor pentru comerţ, precum şi de uşurinţa cu care relaţionau cu confraţii lor din Principate, zona spre care era îndreptată cea mai mare parte a exportului braşovean, scriu Constantin Catrina şi Ion Lupu, Braşov –monografie, apărută în 1981.

Preocuparea românilor braşoveni pentru comerţ i-a determinat să se asocieze în cadrul mai multor instituţii cu caracter economic. Astfel, în 1826 a fost creat „Gremiul român de comerţ levantin”, ce „controla 90% din comerţul en-gros şi care era compus, în 1854, din 93 de firme şi un număr de 168 de membri”, conform  „Arii de atracţie şi reţele de relaţii economice între sat şi oraş şi modernizarea economică a Transilvaniei la mijlocul secolului al XIX-lea (1850 -1875), în „Ţara Bârsei” nr. 3, de Iosif Marin Balog.

În 1835 a luat fiinţă „Casina neguţătorească”, ce a fost cunoscută ulterior sub numele de „Casina română” şi care constituia un fel de bursă a negustorilor.

Tot în 1835 a fost înfiinţată la Braşov Casa de economii, iar în 1851 Camera de Comerţ . În secolul al XIX -lea, cuantumul exporturilor cât şi al importurilor braşovene realizate către şi dinspre Principatele Române era cu mult mai ridicat decât spre spaţiul ungaro–austriac. De asemenea, comerţul cu Principatele Române oferea Braşovului posibilitatea de a se conecta la tranzitul de mărfuri orientale,aduse din spaţiul Imperiului Otoman.

Aplicarea Regulamentelor Organice, începând cu 1831 în Muntenia şi 1832 în Moldova, a oferit acestor provincii o mai mare libertate de comerţ, de acest fapt beneficiind şi Braşovul, prin vama căruia s-a tranzitat, în anii 1851 -1852, o medie anuală de 50.000 kg de grâu şi aproape 2,5 milioane kg de secară şi porumb.

Interesul braşovenilor pentru produsele aduse din România este demonstrat de informaţiile furnizate în paginile „Gazetei Transilvaniei”, care oferă preţul cerealelor în portul Brăilei, precum şi pe cel al colonialelor (aici intrând zahărul carpatin, orez de Italia şi englez, portocale, lămâi, migdale). Totodată, în a doua jumătate a secolului al XIX –lea oraşul a fost tranzitat de cantităţi numeroase de marfă ce erau destinate României, „încât nu mai încap nicăieri”, fapt relatat în 1877 de „Gazeta Transilvaniei” editată de Iacob Mureşianu.

Varietatea de produse vândute în târgurile braşovene era foarte mare, cele mai tranzacţionate mărfuri fiind cerealele, vinul, peştele şi vitele. Spaţiul de desfacere a produselor s-a mărit treptat pe parcursul secolului al XIX-lea, iar organizarea riguroasă a acestuia a fost reglementată prin diferite hotărâri ale edililor. Astfel, prin Regulamentul de funcţionare a târgului braşovean, adoptat pe 22 aprilie 1857, se stabileşte piaţa pentru fiecare produs în parte. Erau menţionate în acest regulament piaţa de cereale, piaţa produselor din lemn, piaţa de lemn de construcţie şi zarzavaturi, piaţa de fân, târgul de vite (boi şi cai), târgul de ceapă şi vin, târgul de alimente (care constituia Piaţa Mare) şi târgul de produse meşteşugăreşti, potrivit Ţara Bârsei –monografie de Nicolae Dunăre apărută în 1972.

Târgul de alimente cuprindea 11 sectoare printre care se numara  pentru vânzătorii de păsări vii si tăiate, ouă, unt proaspăt şi topit, miere, oţet, carne vânat şi purcei; pentru vânzătorii de brânzeturi şi lapte de oaie, pentru cei ce vindeau pâine de tară, ca şi cei ce vindeau flori şi ciuperci; pentru vânzătorii de zarzavaturi, lapte şi brânză de vaci, peşte sărat, fasole verde, morcovi; pentru vânzătorii de fructe şi pentru cei ce comercializau struguri, pepeni, castane, turtă şi mied; pentru vânzătorii de ulei de in, seminţe de in şi turte de in, pentru cei ce vindeau făină cu amănuntul, tărâţe şi terci, precum şi pentru vânzătorii de peşti vii şi raci.

Preţurile la Braşov erau fixe, „numai la târg trebuia să te tocmesti si sa nu oferi decat jumatate din pretul cerut ». Produsele comercializate ilicit erau confiscate, negustorii straini nu trebuiau să rămână mai mult de 14 zile în oraş şi erau obligaţi să se cazeze în anumite locaţii, cum ar fi « La Vulturul de Aur », « Hanul Roşu », « La soarele de aur », « La pomul verde », « La Cerbul de Aur », « Coroana », o parte dintre ele transformandu-se ulterior în hoteluri.

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric