Varietatea de produse vândute în târgurile braşovene era foarte mare, cele mai tranzacţionate mărfuri fiind cerealele, vinul, peştele şi vitele.
Spaţiul de desfacere a produselor s-a mărit treptat pe parcursul secolului al XIX-lea, iar organizarea riguroasă a acestuia a fost reglementată prin diferite hotărâri ale edililor.
Astfel, prin Regulamentul de funcţionare a târgului braşovean, adoptat pe 22 aprilie 1857, se stabileşte piaţa pentru fiecare produs în parte.
Erau menţionate în acest regulament piaţa de cereale, piaţa produselor din lemn, piaţa de lemn de construcţie şi zarzavaturi, piaţa de fân, târgul de vite (boi şi cai), târgul de ceapă şi vin, târgul de alimente (care constituia Piaţa Mare) şi târgul de produse meşteşugăreşti, potrivit Ţara Bârsei –monografie de Nicolae Dunăre apărută în 1972.
Târgul de alimente cuprindea 11 sectoare printre care se numara pentru vânzătorii de păsări vii si tăiate, ouă, unt proaspăt şi topit, miere, oţet, carne vânat şi purcei; pentru vânzătorii de brânzeturi şi lapte de oaie, pentru cei ce vindeau pâine de tară, ca şi cei ce vindeau flori şi ciuperci; pentru vânzătorii de zarzavaturi, lapte şi brânză de vaci, peşte sărat, fasole verde, morcovi; pentru vânzătorii de fructe şi pentru cei ce comercializau struguri, pepeni, castane, turtă şi mied; pentru vânzătorii de ulei de in, seminţe de in şi turte de in, pentru cei ce vindeau făină cu amănuntul, tărâţe şi terci, precum şi pentru vânzătorii de peşti vii şi raci.
Preţurile la Braşov erau fixe, „numai la târg trebuia să te tocmesti si sa nu oferi decat jumatate din pretul cerut ». Produsele comercializate ilicit erau confiscate, negustorii straini nu trebuiau să rămână mai mult de 14 zile în oraş şi erau obligaţi să se cazeze în anumite locaţii, cum ar fi « La Vulturul de Aur », « Hanul Roşu », « La soarele de aur », « La pomul verde », « La Cerbul de Aur », « Coroana », o parte dintre ele transformandu-se ulterior în hoteluri.
