Deși victimele au fost masacrate de grănicerii sovietici, potrivi autorilor filmului, postat pe Facebook de Administrația Regională de Stat Cernăuți, acțiunea a fost planificată de serviciile secrete românești împotriva locuitorilor Bucovinei, ceea ce a trezit o adevărată indignare pe Facebook a comunității românești din Ucraina.
„A fost o provocare, conștient planificată de serviciile secrete române, împotriva locuitorilor Bucovinei”, se spune în film.
Potrivit descrierii filmulețului, autorii s-au bazat pe romanul „Pământul fagilor” al Mariei Matios.
Atmosfera și starea de spirit a bucovinenilor au fost transmise în videoclip de către actorii teatrului din Cernăuți.
„Cercetătorii raportează că aproximativ jumătate de sută de bucovineni au fost împușcați la Varniția și mulți au fost răniți”, se mai arată în descrierea filmului.
1 aprilie este Ziua Națională a Memoriei Românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie
„Probabil pentru a șterge cu totul amintirea despre acest eveniment, la 1 aprilie 1962 pe toloacă au fost sădiți copaci. Molizii tineri au crescut foarte repede.
Între ei au apărut ciuperci.
Într-o zi eu și bunicul meu am venit aici și am intrat în desiș în apropiere de „cruci”. Acolo am dat peste o sumedenie de ciuperci. Erau albe, curate, iar pălăriile lor aveau o nuanță roșiu-închisă.
Am început să le culeg de zor, dar bunicul mi-a spus:
„Să mergem de aici! Ciupercile acestea cresc pe sânge de om: câte ciuperci sunt aici, atâția oameni sunt uciși.
Acestea nu sunt ciuperci, ci sufletele lor ieșite să se încălzească la soare. Bunicul nu mi-a spus ce s-a întâmplat aici, dar eu am auzit cum oamenii vorbeau în șoaptă între ei despre această întâmplare groaznică”, scrie
Petro Chirstiuc în cartea „Ghiocei însângerați”.
După masacrul de la Fântâna Albă şi Lunca au urmat închisorile, deportările și condamnările la moarte ale celor care erau bănuiți că au participat la marșul către Fântâna Albă sau a rudelor lor.
Nimeni nu cunoaște numărul celor masacrați.
Fiecare sursă indică altă cifră. Oficial, cifra este infirmă. Astfel, în raportul comandantului pichetului de grăniceri de la 1 aprilie 1941 se spune laconic:
„Au fost aplicate măsuri de forță”, iar în raportul adresat de către Nichita Hrușciov lui Stalin despre incidentul de la granița cu România se menționa:
„O parte din locuitorii celor mai apropiate sate ale raionului Hliboca a regiunii Cernăuți s-au îndreptat în centrul raional Hliboca, cerând să fie lăsați să treacă în România.
Mulțimea era de vreo mie de oameni, preponderent bărbați.
Pe la amiaza zilei de 1 aprilie mulțimea a intrat în Hliboca, s-a apropiat de clădirea secției raionale a NKVD-ului, unii purtau cruci, era un steag alb (acesta, potrivit spuselor participanților la marș, simboliza caracterul lui pașnic).
Pe una din cruci era lipită o inscripție: Uitați-vă, fraților, acestea sunt crucile de care și-au bătut joc ostașii Armatei Roșii.
Nu s-a constatat ca în mulțime să fie arme.
După ce, lângă clădirea secției raionale a NKVD-ului, li s-a lămurit despre nelegitimitatea unei asemenea adunări în zona de frontieră și s-a cerut ca mulțimea să se disperseze, aceasta a dispărut.
Șeful direcției Securității Statului a ordonat să fie arestați agitatorii, ceea ce s-a și făcut azi.
Cu două zile în urmă câteva grupuri de săteni au venit cu revendicări analogice la Comitetul Executiv raional al raionului de frontieră Storojineț.
S-a clarificat că ei erau îndemnați de chiaburi și gardiști (membri ai organizației fasciste „Garda de fier”).
Agitatorii din raionul Storojineț descoperiți au fost arestați.
În jurul orei 19 a zilei de 1 aprilie o mulțime de 500-600 de oameni a încercat în raionul Hliboca să treacă în România.
Grănicerii au deschis focul asupra lor.
În rezultat au fost uciși și răniți circa 50 de oameni, ceilalți au luat-o la fugă. Peste graniță n-a trecut nimeni”.
Din aceeași carte, „Ghiocei însângeraţi”, cităm nota din partea autorului:
„Ziua de 1 aprilie 1941 a fost marcată de tragism pentru sute de familii de bucovineni.
Era primăvară, înfrunzeau copacii, iar în pădurea de la Varnița ghioceii au făcut un adevărat covor, răspândind o mireasmă îmbătătoare.
