Gerd von Rundstedt, generalul care s-a opus în fața lui Hitler și a ajuns ulterior consilierul militar principal
Karl Rudolf Gerd von Rundstedt (n. 12 decembrie 1875, Aschersleben, Germania – d. 24 februarie 1953, Hanovra, RFG) a fost un general feldmareșal al Armatei germane în timpul celui de-al doilea război mondial. A deținut unele dintre cele mai înalte poziții de conducere militară pe câmpul de bătălie, în toate fazele războiului. A fost deținut de autoritățile britanice care l-au anchetat în legătură cu crimele de război pe care le-a comis, însă a fost eliberat în 1948 și a revenit în Germania, unde a trăit până la moartea sa.
A intrat la Academia de război din Berlin în 1892, la doar 17 ani, iar în 1918, la finalul primei conflagrații mondiale, avea gradul de maior și ocupa o funcție de stat-major.
Cu o experiență militară extrem de vastă care inspira încredere și optimism trupelor indiferent de situație, Gerd von Rundstedt a fost promovat în 1920 la gradul de locotenent-colonel, iar în 1927 a devenit general-maior. În 1929 era deja general-locotenent, iar cu un an înainte de numirea lui Hitler în funcția de cancelar, von Rundstedt era deja general de infanterie. Principiile sale se bazau în primul rând pe meritocrație, și nu a promovat ofițeri care își declarau public apartenența la Partidul nazist.
Față de Hitler, acesta a păstrat o relație distantă, devenind un adevărat critic al deciziilor politice. Un bun exemplu îl reprezintă invazia Cehoslovaciei pentru a anexa regiunea sudetă. Ulterior, părerea sa despre Mussolini și intervențiile împotriva deciziilor luate de Führer i-au adus îndepărtarea din armată, însă pentru scurt timp. Conștient de valoarea acestuia, la câteva luni înainte de invazia din Polonia din 1939, Hitler decide să îi ofere funcția de „consilier militar principal”.
Von Rundstedt a comandat peste un milion de soldați în Polonia
Viitorul mareșal von Manstein, care a fost șef de stat-major în subordinea lui Rundstedt, considera că fostul său comandant „poseda cunoștințe ample de strategie și era unul dintre cei care puteau identifica imediat detaliile unei probleme. Era preocupat de chestiunile operative și a rămas un domn de modă veche”. În 1940, grupul de armate aflat în subordinea sa a spart frontul francez în Ardeni, ceea ce a dus la un deznodământ rapid al bătăliei, în doar câteva săptămâni.
În iulie 1940 a fost avansat la gradul de mareșal. Numit comandant al Grupului de armate Sud în timpul invaziei Uniunii Sovietice, a fost eliberat din funcție, în ciuda succeselor, în momentul în care a cerut ca trupele sale să fie retrase strategic din Rostov în timpul unui contraatac sovietic. În mai 1942, Hitler l-a numit comandant al Frontului de Vest. A ocupat funcția supremă în Normandia și Franța în 1944.
Von Rundstedt a refuzat de fiecare dată să fie recrutat de grupul ofițerilor din armată care doreau să îl asasineze pe Hitler, încă din anul 1938. Deși nu denunțase și nu raportase niciunul dintre ofițerii care îl abordaseră, acesta i-a privit mereu cu dispreț. Până în iunie 1944, conspiratorii renunțaseră să îl mai includă în diferite planuri.
Relația sa dificilă cu Hitler a atins punctul culminant la 1 iulie 1944, când, într-o conversație telefonică cu OKW (statul major al Wehrmachtului), a răspuns unei întrebări strigând în telefon „Încheiați pacea, idioților! Ce altceva mai puteți face?”
A fost eliberat din funcție, doar pentru a fi rechemat în septembrie, la timp pentru a pregăti apărarea în fața operațiunii aliate Market Garden, una dintre ultimele sale reușite profesionale. A comandat și ofensiva din Ardeni, în ciuda faptului că se opunea vehement planului. A fost eliberat din funcție ultima oară în martie 1945, când germanii nu au reușit să recucerească podul de peste Rin de la Remagen și când bătrânul mareșal l-a avertizat pe Keitel să-l sfătuiască pe Hitler să facă pace.
A fost capturat de Aliați și acuzat în 1948 de crime de război de către britanici, dar procesul a fost suspendat din lipsă de probe și von Rundstedt a fost eliberat, sănătatea sa fiind precară. La proces, acesta a declarat că, în calitate de soldat avea datoria de a se supune ordinelor guvernului legitim, oricare ar fi fost acesta și indiferent de ordine.
Ajuns în țară, fără bani, cu toate conturile blocate și cu vechea casă pe teritoriul controlat de sovietici, Von Rundstedt îi dezvăluia unui prieten: „E greu să trăiești într-un asemenea fel. Mi-aș dori să mor cât mai repede cu putință”.
A decedat la Hanovra în 1953.
