George Panu, memorialist, gazetar, critic literar şi om politic, s-a născut la 9 martie 1848, la Iaşi şi era fiul maiorului Vasile Panu, unul dintre aghiotanţii lui Al.I. Cuza.
A absolvit şcoala primară, şi, în 1867, liceul, în oraşul natal, urmând apoi cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi.
Membru al societăţii „Junimea”, din 1872, șapte ani mai târziu este trimis de Titu Maiorescu la studii în Franţa, unde se înscrie la Ecole des Hautes Etudes şi la College „Sainte-Barbe” din Paris. În 1897 îşi ia doctoratul în drept la Bruxelles.
Revenit în ţară, este numit procuror pe lângă Tribunalul din Iaşi, apoi avocat al Eforiei Spitalelor Sf. Spiridon.
Atras de programul Partidului Liberal, se desprinde de Junimea politică. A fost şef de cabinet al lui C.A. Rosetti.
S-a numărat printre principalii întemeietori ai Partidului Radical-Democrat. În 1884 devine deputat, distingându-se în parlament prin ardoarea cu care susţine votul universal.
Se apropie de Partidul Conservator, devenind membru al acestuia în 1897, apoi, din 1901, revine în Partidul Liberal. În ultimii ani ai vieţii este numit guvernator al Băncii Naţionale.
A condus ziarele Lupta (1884-1892) şi Ziua (1896) şi a redactat singur, în întregime, Săptămâna (1901-1910).
A colaborat şi la alte publicaţii ale epocii, distingându-se ca un gazetar de talent.
A publicat articole pe teme istorice, politice, sociologice, culturale, literare, dar şi comentarii de fapte diverse, amintiri, portrete ale contemporanilor etc. În istoria literaturii române George Panu a rămas cunoscut mai ales ca autor al lucrării Amintiri de la Junimea din Iaşi (I-II, 1908-1910).
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 6 noiembrie 1910.
Sursa: Agerpres
