Cu ocazia inspecțiunilor ce le-am făcut prin diferite birouri ale Primăriei, am fost neplăcut impresionat de atmosfera grea, aproape irespirabilă, ce plutea în încăperile vizitate și care provenea în aproape toate cazurile din consumul de tutun de care abuzează majoritatea funcționarilor.
Cred că este inutil să arăt cât dăunează sănătății acest obicei, fără să mai insist asupra cheltuielilor cu totul nefolositoare ce comportă, mai cu seamă în împrejurările actuale, când posibilitățile materiale ale funcționarilor sunt – o recunosc fățiș – invers proporționale cu indicele de scumpete a vieții.
Departe de a exercita un act de complectă cenzură asupra acelora care sunt tributari consumului de tutun, socotesc totuși că am dreptul de a cere ca toți ceilalți colegi ai lor și în special personalul feminin să fim ocrotiți de miasma și funestele consecințe ale fumului de țigară.
La lumina acestor constatări și considerațiuni, sunt silit să cer tuturor funcționarilor și – eventual – funcționarilor-consumatori de tutun din serviciile acestei Primării să respecte higiena birourilor unde se lucrează.
Se vor abține, deci, complect de la fumat în birourile unde lucrează și alții.
Dacă aceasta nu le va fi cu putință, vor fuma cât mai puțin și de așa manieră ca aerul din birouri să nu fie – câtuși de puțin – viciat.
Un fumător își dăunează sănătatea.
Nu-i este permis însă – prin practica viciului de care nu se poate debarasa – să atenteze la sănătatea oamenilor săi.
Fumați afară.
Tutunul conține nicotina pe care funcționarul o inspiră, dar nenorocirea este că inspiră – odată cu ea – un aer viciat din camera unde respiră toți, consumând oxigenul și eliminând bioxidul de carbon și unde din cauza capacității reduse a camerelor și a imposibilității de aerisire, aerul inspirat devine imposibil.
Mă aștept că – prin bună înțelegere și conștiința lor de colegi – funcționarii fumători vor ști să răspundă chemării mele și să dea ascultare unei povețe pentru binele tuturor.
Nu doresc să fiu în situația de a recurge la mijloace coercitive.
