Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Gânduri adunate pe margine. Ce gândeau românii secolului XVIII
Articole online

Gânduri adunate pe margine. Ce gândeau românii secolului XVIII

Tara Romaneasca

Nu doar intelectualii aveau ocazia de a-și lăsa gândurile în scris. Și oamenii de rând, cu posibilități modeste, reușeau să își noteze ideile. În cele ce urmează vom arăta ce și cum gândeau și însemnau românii în secolul XVIII bazat pe însemnările pe care le găseau pe cărțile de rugăciuni pe care le aveau.

Gânduri adunate pe margine. Ce gândeau românii secolului XVIII

Fenomenele naturale ieșite din comun, urmate, eventual, de acțiuni de ordinul supranaturalului întreprinse de un om providențial care adună oamenii laolaltă, precum s-a întâmplat în 1744, evenimentele politice susceptibile de a schimba raportul de forțe în zonă, dar și donarea unei Evanghelii unei bisericii întru iertarea și mântuirea sufletului se află printre evenimentele considerate a fi demne de reținut, pesemne pentru că ele ies din zona cotidianului, sunt acte și gesturi rare.

Cel mai probabil, exceptând cazurile în care se specifică clar, crâmpeiele de texte sunt semnate de oameni aparținând boierimii sau preoțimii, în orice caz oameni cu oarecare educație și acces la cărți și cât de cât la curent cu evenimentele de natură politică din zonă.  O altă preocupare a oamenilor vremii era de a-și nota evenimentele din natură care îi marcaseră. Nu se poate afirma, totuși, că se modifică comportamentul celor cărora le aparțin acele însemnări, care se întind de la 1764 până la 1834, deci vreme de 70 de ani, și care ne vorbesc despre o eclipsă solară, un cutremur și, respectiv, o ploaie „strașnică”, torențială. Observăm că aceste evenimente naturale sunt asociate, în primele doua însemnări, unor zile sau perioade cu o anume încărcătură religioasă, duminica, zi sfântă, și Săptămâna luminată, la câteva zile după Paști, în vreme ce a ultima însemnare, datând din 1797, e lăsată de boier „spre știință”, deci pentru a nu fi uitată. Cunoștințele lor rămân ancorate în sfera religiosului.

Oamenii vremii aveau bineînțeles de înfruntat cu foarte multe pericole, o lume adesea violentă, iar tendința era de a nota evenimentele cu încărcătură politico-militară. Pericolele sunt atât externe, războiul, vreo boală nemiloasă, precum ciuma, sau chiar pericolele generate de natură, cât și interne, cum ar fi căderea în păcat, recursul la textele sacre, de pildă psalmii, fiind necesar pentru a lua drept exemplu un anumit soi de comportament necesar surmontării greutăților ivite.

După cum se poate vedea, oamenii se concentrau asupra lumii exterioare, notau și gânduri profunde, dar și observații poate amuzante pe noi, astăzi, dar și asupra religiozității și conceptelor care decurg din această lume a lor.

Registration

Aici iti poti reseta parola